Ce este dioxidul de siliciu- E551?
Aditivul E551, dioxidul de siliciu este o substanță antiaglomerantă, folosită la limpezire și stabilizare. Dioxidul de siliciu este formula chimică a unei grupe de polimeri anorganici, unde fiecare atom de siliciu este înconjurat de 4 atomi de oxigen dispuși tetraedric. Compoziția stoichiometrică medie a compusului este SiO2.
Denumirea IUPAC este dioxid de siliciu. Se mai întâlnește sub denumirea de oxid de siliciu, aerosil, silice, bioxid de siliciu.
Masa moleculara a dioxidului de siliciu este 60,6 g/mol.
Care sunt alimentele ce conțin aditivul alimentar E551?
Dioxidul de siliciu, E 551 poate fi găsit în următoarele alimente și ingrediente:
– formulele de început, formulele de continuare, alimentele pe bază de cereale prelucrate și alimentele pentru sugari și copii de vârstă mică, acestea pot conține substanțele E414 (gumă acacia, gumă arabică) și E 551 (dioxid de siliciu) care rezultă din adaosul preparatelor nutritive ce conțin cel mult 150 g/kg substanță E 414 și 10 g/kg substanță E 551 precum și substanța E421 (manitol) utilizată ca suport pentru vitamina B(12) (cel puțin o parte vitamina B(12) pentru 1000 părți manitol),
– arome (doza maximă admisă este de 50g/kg),
-prafuri de produse alimentare deshidratate (inclusiv zaharuri) – 10g/kg,
– emulgatori și coloranți, max. 5%,
– cereale deshidratate, 2 g/kg[i],
– brânză maturată, inclusiv coaja ,
-zer uscat și produse din zer, cu excepția, brânzeturilor din zer, 10000 mg/kg,
– zahăr pudră, dextroză pudră, 15000 mg/kg,
– sare si substituenți,
– alimente complementare pentru sugari și copii mici 2000 mg/kg,
– cafea, înlocuitori de cafea, ceai, infuzii de plante și altele cereale calde și băuturi din cereale, cu excepția la cacao, [ii]
– aditivii alimentari la care substanța suport poate fi adăugată: emulsifianți și coloranți, quantum satis,
– preparate din coloranți sub formă de pulbere uscată, 50 000 mg/kg în preparat,
– preparate din emulsifianți sub formă de prafuri, 50 000 mg/kg în preparat,
– preparate din polioli sub formă de pulbere uscată 10000 mg/kg în preparat,
– toate aromele, 10 mg/kg în arome,
– în preparate sub formă de pulbere uscată din toți nutrienții – 50 000 mg/kg în preparat sub formă de pulbere uscată (individual sau în combinație),
-aditivii alimentari, inclusiv substanțele suport din enzimele alimentare, 50 000 mg/kg în preparat sub formă de pulbere uscată.
Unde se găsește dioxidul de siliciu? Cum se obține?
Dioxidul de siliciu este cel mai abundent mineral din scoarța terestră, deoarece nisipul este compus din silice. Acesta se găsește în natură în trei forme: cristaline, polimorfe și în diferite forme amorfe sau microcristaline.
Siliciul se găsește sub formă de combinații în componența pietrelor prețioase:
– dioxid de siliciu, SiO2 , în stare amorfă este banalul nisip, iar cristalizat în sistem trigonal, este cunoscut drept cuarţ, ametist, onix, etc;
– SiO2 hidratat formează opalul,
– cuarțul este o piatră nestemată destul de răspândită în scoarța terestră, cu formula chimică SiO2. În funcție de condițiile în care s-a format (temperatură, presiune, prezența ionilor străini), cuarțul prezintă mai multe varietăți, unele dintre ele fiind colorate.
– Agatul si onixul sunt minerale care conțin SiO2 în procent de 90-96% cu numeroase incluziuni; agatul se întâlnește în culori pastelate (galben, roz, brun, așezate succesiv), iar onixul, alb cu negru așezate alternativ, concentrice.
Dioxidul de siliciu se obține prin acidularea unei soluții de silicat de sodiu în apă. Se formează acidul silicic instabil, care prin eliminarea apei formează o soluție coloidală din care se precipită SiO2 hidratat. Substanța se prezintă sub formă de granule translucide sau sub formă de pulbere cu suprafața poroasă și cu pori de diferite dimensiuni. După uscare conține 4% apă. Capacitatea de absorbție a silicagelului variază în funcție de modul de obținere a gelului, în funcție de concentrația soluției din care a fost precipitat sau în funcție de temperatura de reacție sau de pH-ul apei de spălare.
În ce produse se mai găsește dioxidul de siliciu, E551?
Datorită utilizărilor sale în industrii multiple, dioxidul de siliciu se mai poate fi folosit în următoarele produse:
- Medicamente,
- Suplimente alimentare,
- Tonere pentru imprimante,
- Lacuri,
- Materiale plastice,
- Cosmetice inclusiv în pastă de dinți,
- Insecticide,
- Acaricide,
- Aplicații biomedicale și
- Produse de curățare. [1]
Există efecte secundare în urma consumării aditivului alimentar E551?
Având în vedere că dioxidul de siliciu se găsește în plante și în apa potabilă înseamnă că este sigur. Se știe că siliciu pe care îl consumăm prin dietă nu se acumulează în organism, acesta este eliminat de rinichi.
Nu există nicio dovadă până acum că aditivul E551 utilizat în cantitățile actuale în industria alimentară și farmaceutică este toxic.
Unele studii sugerează faptul că nu există motive de îngrijorare atunci când oamenii consumă dioxid de siliciu în doze normale, adică în cantitățile mici pe care producătorii le pun în produsele alimentare.
Conform EFSA, în studiile realizate pe animale, cercetătorii au observat că nu a existat nicio acumulare de siliciu după ce animalele au mâncat în mod repetat silice.
Dioxidul de siliciu, E551 nu ridică o problemă cu privire la genotoxicitate.
Cu toate că nu există indicații privind toxicitatea E551 la nivelurile de utilizare raportate, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a îndemnat Uniunea Europeană (UE) să re-evalueze siguranța dioxidului de siliciu (E551) atunci când este utilizat ca aditiv alimentar.
Această re-evaluare se datorează faptului că în studiile pe animale au sugerat faptul că particulele de dimensiuni nano pot provoca reacții inflamatorii ale peretelui intestinal. Nu s-a demonstrat faptul că aceste descoperiri se aplică și la oameni. EFSA a avertizat că unele dintre particulele de dioxid de siliciu pot fi mai mici decât pragul nano de 100 nm și a cerut UE să modifice specificațiile actuale pentru a include specificațiile privind dimensiunile particulelor precum și distribuția acestora. [2] [3]
Care sunt caracteristicile dioxidului de siliciu – E551 ?
Dioxidul de siliciu este o substanță amorfă, produsă sintetic, fie printr-un proces de hidroliză în fază de vapori, obținându-se silice pirogenă. Prin procedeul uscat se obține precipitat de silice, silicagel sau silice hidratată.
Silicea pirogenă se obține în special în stare anhidră, în timp ce celelalte produsele în urma procesului umed se obțin sub formă de hidrați sau conțin apă absorbită la suprafață.
Compoziție: după calcinare nu trebuie sa conțină mai puțin de 99,0 % (silice pirogenă) sau 94,0 % (forme hidratate).
Se prezintă sub formă de pulbere albă, pufoasă sau granule. Este higroscopic.[4]
De ce este necesară utilizarea dioxidului de siliciu?
Necesitatea utilizării dioxidului de siliciu vine din faptul că, acesta este un absorbant cu o putere mare de reținere a vaporilor, gazelor sau chiar a diverselor impurități prezente în unele produse alimentare. De exemplu, în bere este utilizat deoarece absoarbe proteinele cu moleculă mare, responsabile de tulburarea produsului finit. Acest tratament nu afectează stabilitatea spumei, culoarea sau gustul produsului.
Aditivul mai este utilizat la unele produse alimentare cu rolul de purtător (suport) pentru coloranți și antispumanți precum și ca agent de uscare.
Dioxidul de siliciu se utilizează ca agent anti-aglomerare pentru a evita formarea de bulgări. În suplimentele alimentare, acest aditiv este utilizat pentru a preveni lipirea diferitelor ingrediente sub formă de pulbere.
Ce sunt aditivii alimentari?
Conform regulamentului (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, “Aditivii alimentari” sunt substanțe care nu se consumă de regulă ca aliment de sine stătător, ci se adaugă în mod deliberat în alimente în scopuri tehnologice, ca de exemplu pentru conservarea acestora. Cu toate acestea, nu sunt considerate aditivi alimentari substanțele utilizate pentru a da o aromă și/sau un gust sau în scopuri nutriționale speciale, precum înlocuitorii sării, vitaminele și mineralele.
În plus, nici substanțele considerate produse alimentare ce pot îndeplini o funcție tehnologică, ca de exemplu clorura de sodiu sau șofranul pentru colorare, precum și enzimele alimentare, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al acestui regulament. Cu toate acestea, preparatele obținute din produse alimentare și alte surse materiale, care sunt destinate obținerii unui efect tehnologic în produsul alimentar final și care sunt obținute prin extragerea selectivă a componentelor (de ex. pigmenți) referitor la componentele nutritive și aromatice, ar trebui să fie considerate aditivi în sensul acestui regulament.[5]
Concluzii și Reglementări legislative – E551
Conform Regulamentul (UE) 2017/1271 al Comisiei din 14 iulie 2017 cu modificarea anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește utilizarea dioxidului de siliciu (E551) în combinație cu nitratul de potasiu (E252), “Comitetul științific pentru alimentație a stabilit o doză zilnică acceptabilă (DZA) „nespecificată” pentru dioxidul de siliciu (E551) și anumiți silicați (de exemplu, silicați de sodiu, potasiu, calciu și magneziu) atunci când sunt utilizați ca agenți antiaglomeranți.
Aceasta presupune că dioxidul de siliciu (E551) nu prezintă un pericol pentru sănătate când este utilizat la nivelurile necesare pentru obținerea efectului tehnologic dorit.
Expunerea suplimentară a consumatorilor la dioxidul de siliciu (E 551) atunci când este utilizat ca agent antiaglomerant în nitratul de potasiu (E 252) ar rămâne în continuare limitată.” [6]
Autor: dr.ing. Fulvia Ancuța Manolache
Referințe bibliografice
[1] http://ro.silica-factory.com/info/what-is-silicon-dioxide-in-supplements-23495778.html
[2] https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/5088
[3] https://wro.waykun.com/articles/dioxid-de-siliciu-e551-descriere-utilizari-si.html
[4] Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei din 9 martie 2012 de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului Text cu relevanță pentru SEE, EUR-Lex – 32012R0231 – EN – EUR-Lex (europa.eu) (EUR-Lex – 32012R0231 – EN – EUR-Lex (europa.eu),
EUR-Lex – 32012R0231 – RO – EUR-Lex (europa.eu)
[5]Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 Al Parlamentului European și al Consiliului https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:02008R1333-20160525&from=FR
[6] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32017R1271&from=HR.
[i] NORME din 18 iunie 2002 privind aditivii alimentari destinați utilizării în produsele alimentare pentru consum uman, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/241478
[ii]GENERAL STANDARD FOR FOOD ADDITIVES CODEX STAN 192-1995 https://www.fao.org/fao-who-codexalimentarius/shproxy/ar/?lnk=1&url=https%253A%252F%252Fworkspace.fao.org%252Fsites%252Fcodex%252FStandards%252FCXS%2B192-1995%252FCXS_192e.pdf