Din ultimul raport anual privind accesul public la documente, publicat reiese că, în 2011, au fost depuse 6 447 desolicitări de acces la documentele Comisiei, în comparație cu 6 361 de solicitări în 2010 și numai 450 de solicităridepuse în anul 2001, atunci când au intrat în vigoare normele actuale.
Această creștere relativ redusă în comparație cu anii precedenți arată că numărul solicitărilor începe să se stabilizeze, ceea ce se datorează, probabil, faptului că dreptul de acces la documente a început să se încetățenească la nivelul percepției publice. O altă explicație posibilă a acestui fenomen este dimensiunea din ce în ce mai mare a registrului public permanent de documente al Comisiei, care face ca solicitările ad hoc să fie mai puțin necesare. În 2011, au fost adăugate 19 956 de documente suplimentare în registrul public, ceea ce reprezintă o creștere cu 7 % față de cele 18 661 de documente incluse în registru în 2010.
Vicepreședintele Maroš Šefčovič a declarat: `Dintre instituțiile UE, Comisia este aceea care tratează, de departe, cel mai mare număr de solicitări de acces la documente și, la fel ca anul trecut, accesul a fost acordat în peste patru cazuri din cinci. Din dorința de a fi cât mai deschiși și mai transparenți, am consolidat această abordare cu ocazia lansării, în luna iunie, a portalului pentru transparență.`
În 2011, sectorul impozitării și al uniunii vamale a depășit sectorul concurenței, devenind domeniul de politică pentru care s-au înregistrat cele mai multe solicitări de acces la documente. Cea mai mare parte a solicitărilor (21,42 %) proveneau din Belgia, în timp ce Italia s-a situat pe locul al doilea (12,37 %), fiind urmată la mică distanță de Germania (12,27 %).
Într-un număr limitat de situații, definite de legislație [Regulamentul (CE) nr. 1049/2001], Comisia poate refuza accesul la un document. La fel ca în anii precedenți, protejarea obiectivelor activităților de inspecție, anchetă și audit a fost motivul cel mai des invocat pentru a justifica un astfel de refuz.
Aceasta reflectă faptul că numeroase solicitări vizează un interes privat specific, mai degrabă decât un interes public general. Reclamanții în cadrul procedurilor de încălcare a dreptului comunitar, concurenții sau presupusele victime ale unui comportament anticoncurențial se numără printre cei care solicită documente care îi privesc în mod direct, dar care, adesea, nu pot fi puse la dispoziția publicului fără a prejudicia interesele legitime ale unei alte persoane sau entități.
Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România -A.N.P.C.P.P.S. România – o9atitudine ! – InfoCons, unica organizaţie din România cu drepturi depline în Consumers International, membră fondatoare a Federaţiei Asociaţiilor de Consumatori.
Sursa: Comisia Europeana – Comunicat de presa
Bruxelles, 3 august 2012
