Monumente : Mausoleul de la Mateiaş – Primul Razboi Mondial – InfoCons te informeaza !
Localizare : Mausoleul Eroilor din comuna Valea Mare-Pravăț, județul Argeș
În memoria luptătorilor căzuţi la datorie pentru păstrarea culoarului strategic Bran – Giuvala – Dâmbovicioara – Rucăr – Dragoslavele – Valea Mare Pravăţ – Câmpulung, s-a ridicat, după datina străbună, chiar pe locul desfăşurării încleştărilor aprige din octombrie-noiembrie 1916, de la Mateiaş, un falnic mausoleu, devenit simbol al respectului sacru purtat eroilor neamului.
După mai multe intenţii nematerializate, unele datând din 1920 şi 1926, la 18 iunie 1928, un comitet constituit special la Câmpulung, format, printre alţii, din colonel Grigore Grecescu, fost comandant al Batalionului I din Regimentul 70 Infanterie Muscel, colonel Florian Nicolescu, comandantul Garnizoanei Câmpulung, participant la război cu gradele de căpitan şi maior, Regimentul 44 Infanterie Piteşti, arhitect Dumitru Ionescu-Berechet (1896-1969), revizor şcolar Constantin Rădulescu-Codin (1875-1926), a hotărât ca, sub egida Societăţii „Cultul Eroilor”, să se construiască, inclusiv prin subscripţie publică, un mausoleu, amplasat pe terenul Societăţii Mica, exact acolo unde avuseseră loc aprigele lupte de la sfârşitul anului 1916.
La 14 august 1928, s-a anunţat, oficial, că la Mateiaş a fost pusă piatra de temelie a monumentului. Era readusă, astfel, în actualitatea deceniului trei din secolul XX, semnificaţia istorică a renumitelor locuri muşcelene, intrinsec legate de importante operaţiuni militare din timpul participării României la Primul Război Mondial (1916-1918). Se împlineau, totodată, 12 ani de la intrarea trupelor române în Transilvania (1916-1928).
Mausoleul s-a realizat după planurile arhitecţilor Dumitru Ionescu-Berechet şi State Baloşin, în antrepriza fraţilor De Nicollo, constructori italieni din Câmpulung. Timp de şapte ani, până în 1935, finanţarea s-a asigurat prin Societatea „Cultul Eroilor”, Casa de Educaţie „Eroii Pravăţului”, Primăria urbană, Prefectura de Muscel. În acelaşi timp, militarii din Câmpulung, alături de locuitorii din împrejurimi au contribuit, mai ales cu prestaţii în muncă, la înălţarea Mausoleului Mateiaş. S-a folosit, îndeosebi, calcarul montan, uşor de prelucrat de meşterii din Livezeni şi Hârtieşti, dar prea puţin rezistent la seisme şi intemperii. Peisajul a fost îmbogăţit, atunci, cu un edificiu pe verticală, sobru şi solitar, devenit o adevărată necropolă populară. La subsolul construcţiei, amenajat din piatră de Albeşti, au fost aşezate, în camera dinspre vest, osemintele a peste 500 de eroi soldaţi, aduse din cimitirele mai multor sate, ori direct de pe fostele locuri ale încleştărilor cu duşmanii. În pereţii camerei principale s-au executat 31 de cripte dreptunghiulare, fiind introduse, de regulă, osemintele ofiţerilor căzuţi la datorie în octombrie-noiembrie 1916.
Parterul Mausoleului Mateiaş, acoperit cu o ingenioasă cupolă mare din aramă, având la partea superioară mai multe ferestre, a fost decorat, iniţial, cu trei mici basoreliefuri, sugerând: descălecatul lui Negru Vodă; Mihai Viteazul şi Transilvania; luptele de apărare din Valea Pravăţului. Ulterior, s-a aplicat o amplă pictură murală, executată, in tempera, de Olga Greceanu.
Edificiul domină împrejurimile prin tumul acoperit cu o cupolă mică, sugerând casca militară, unde se ajunge printr-o scară în spirală. Plantaţia de brazi dinspre est a consolidat, de-a lungul anilor, stânca pe care s-a construit, cu multă dibăcie, Mausoleul Mateiaş. Intrat în circuitul de vizitare începând din 1935, devine monument comemorativ de război printr-un Te-Deum. Amintea de ecoul şi timpul luptelor din octombrie-noiembrie 1916.
Rezistenţa zidăriei de calcar s-a dovedit destul de precară, mai ales după cutremurul din 9/10 noiembrie 1940. De aceea, în etapa 1945-1976, au fost necesare mai multe lucrări de întreţinere, cu deosebire pentru diminuarea infiltraţiilor de apă la parter, subsol şi pe scările interioare. Seismul din 4 martie 1977 a provocat mausoleului numeroase fisuri şi dislocări de materiale, care au deteriorat interiorul, inclusiv lucrările de artă, impunându-se adoptarea unor măsuri restrictive pentru vizitare. Totodată, a fost necesară intervenţia constructorilor, solicitaţi să salveze cel mai important monument comemorativ de război din Argeş-Muşcel.
Primele reparaţii pentru salvarea mausoleului au fost executate în vara anului 1978, fiind iniţiate de Consiliul Popular al Oraşului Câmpulung, condus, ca preşedinte, de Manole Bivol (1977-1982). Succesul a constat în consolidarea edificiului din 1928-1935, prin efectuarea torcretării, a subzidirii şi realizarea unui parapet de sprijin pe latura de vest a stâncii.
În condiţiile desfăşurării amplelor lucrări de restaurare a Mausoleului Mateiaş, s-a considerat oportun, relevând importanţa pe care o reprezintă pentru derularea Primului Război Mondial, luptele de apărare purtate de ostaşii români pe aceste locuri, să se realizeze un edificiu nou, special destinat expoziţiei permanente de istorie.
S-a ales varianta de a ridica noul spaţiu folosind cea mai accentuată curbă de nivel, aflată, aproximativ, la jumătatea distanţei dintre mausoleu şi terasa de la baza pantei. Soluţia a creat, totodată, posibilitatea construirii unei scări ample, axată perpendicular pe intrarea principală în monumentul tradiţional.
Noile încăperi au paviment din marmură albă, fundaţii, grinzi şi planşee din beton armat, acoperişul sub forma teraselor circulabile, iar pereţii sunt din calcar de Mateiaş. S-au executat în 1980-1983, de şantierul Consiliului Popular al Oraşului Câmpulung (şef de şantier, Ion Nedelcu). Tâmplăria metalică a fost realizată la atelierul de specialitate din Piteşti al Trustului de Construcţii Argeş: director, inginer Constantin Olteanu (1929-2005); maistru, Gheorghe Stănciulescu.
La edificarea unităţii muzeale au contribuit direct: Şantierul Câmpulung al Trustului Antrepriză Generală de Construcţii Industriale (şef de şantier, inginer Maria Tătulescu; maistru, Constantin Arsene); Şantierul de Construcţii Civile (şef de şantier, inginer Constantin Dragomir, maistru, Nicolae Popescu); Antrepriza de Construcţii Hidroenergetice Argeş (director general, inginer Nicolae Păunescu; şef de şantier Rucăr, inginer Dumitru Fuşcă). Hidroizolaţiile au fost făcute de lotul din Câmpulung, condus de Mihai Şain, aparţinând Trustului de Lucrări Speciale Bucureşti, Şantierul din Piteşti (şef de şantier, inginer Ştefan Teodoru). Evidenţiem participarea marilor unităţi productive din Câmpulung: Combinatul de Lianţi (directori, inginerii Gheorghe Dobre, Ion Oprea); întreprinderea Minieră (director general, inginer Florea Stoenescu); întreprinderea de Autoturisme ARO (preşedinte, Consiliul de Administraţie, Nicolae Poteraşu; director general, Victor Naghi).
Printre cele mai importante exponate este harta intitulată „Pe aici nu se trece!” Aceasta prezintă, cu ajutorul unui sistem electronic, evoluţia luptelor purtate, în octombrie-noiembrie 1916, pe culoarul Bran – Rucăr – Valea Mare-Pravăţ – Câmpulung, inclusiv încleştările dure de pe Muntele Mateiaş. În camera din dreapta a fost amenajată, la inaugurare (24 octombrie 1984), o expoziţie originală, privind istoricul Mausoleului Mateiaş (1928-1935) şi al celorlalte edificii ridicate în anii 1979-1984. Un loc aparte l-au ocupat proiectele pentru decorarea interioară a monumentului, precum şi machetele altor opere de artă, concepute la Institutul „Nicolae Grigorescu”, Bucureşti (rector, profesor universitar dr. Vasile Drăguţ). Ulterior, pentru acest spaţiu va fi realizată, în premieră naţională, o sugestivă dioramă, care surprinde, esenţializat, momente din luptele purtate de ostaşii români pe înălţimile dintre Rucăr şi Câmpulung. Prima variantă a fost propusă de Vasile Roman, şef de secţie, împreună cu Constantin Albani, Mihail Rusu, Emest Kazunovschi, de la Catedra de scenografie a Institutului de Arte Plastice, Bucureşti, precum şi de Romulus Constantinescu, pictor decorator din Piteşti. Prin modul de concepere şi de amenajare a spaţiului muzeal, se oferă posibilitatea unui circuit fluid, de la stânga la dreapta. Expoziţia a devenit extrem de interesantă, atât pentru specialişti, cât, mai ales, pentru marele public. Impresia cu care orice vizitator iese din aceste încăperi este, fără îndoială, puternică, meditativă şi, în acelaşi timp, optimistă. Tot pentru expoziţia permanentă de istorie au fost realizate două statui ale soldatului român din Primul Război Mondial, executate, în ghips, de sculptorii argeşeni, profesorii Nicolae Georgescu şi Vasile Rizeanu, membrii ai Uniunii Artiştilor Plastici, Filiala Piteşti.
Pe frontispiciul muzeului au fost reproduse, în spaţiile semicirculare aflate deasupra ferestrelor, însemnele autohtone ale principalelor arme combatante din 1916-1918. Succesiunea este liniară, respectiv, în stânga intrării: cavaleria, infanteria, vânătorii de munte; în dreapta: artileria, geniul, medicina. Cele două tunuri, fabricate în debutul secolului XX, oferite de Ministerul Apărării Naţionale, aduse din Garnizoana Târgovişte, întregesc armonia Complexului Memorial de Război Mateiaş, Valea Mare Pravăţ, Câmpulung, Argeş.
Comparativ cu celelalte componente arhitecturale sau peisagiste, vizibile din exterior, expoziţia permanentă de istorie, completată, în 1992, cu diorama, constituie întâlnirea morală, interioară, a contemporanilor cu oameni şi fapte eroice aparţinând etapei finale a celui de al doilea deceniu din veacul precedent.
