Micii ecologiști, marile schimbări – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan
Educația pentru mediu începe cu gesturi simple, cu întrebări și cu puterea exemplului
Când spunem „micii ecologiști", ne gândim la copii care învață despre natură, despre reciclare, despre apă, energie și despre felul în care putem avea mai multă grijă de ceea ce ne înconjoară. Poate suna simplu. Și este. Dar tocmai în simplitatea acestor gesturi se poate afla începutul unor schimbări importante.
Nu este nevoie să le cerem copiilor să rezolve problemele mediului. Este suficient să îi ajutăm să le înțeleagă.
Un copil care învață de ce sortăm deșeurile, de ce nu risipim apa, de ce stingem lumina atunci când nu avem nevoie de ea sau de ce păstrăm un spațiu curat începe, de fapt, să înțeleagă un principiu mult mai important: resursele au valoare, iar alegerile noastre au consecințe.
Educația pentru mediu nu începe cu definiții complicate. Începe cu o întrebare: „De ce?". De ce reciclăm? De ce refolosim? De ce colectăm separat? De ce este important să avem grijă de apă? De ce unele lucruri pot deveni din nou resurse?
Copiii sunt curioși în mod natural. Întreabă, observă, testează și vor să afle ce se întâmplă mai departe. Iar această curiozitate poate fi una dintre cele mai bune forme de educație.
Copiii învață de la noi, dar și noi învățăm de la ei
Spunem adesea că părinții sunt modelele copiilor. Este adevărat. Dar relația poate funcționa și invers.
Uneori, copilul este cel care îi amintește adultului să arunce corect un ambalaj, să nu lase apa să curgă inutil sau să ducă un obiect la colectare separată. Uneori, copilul este cel care întreabă de ce un lucru nu poate fi reparat sau reutilizat.
Și atunci apare un moment foarte valoros: adultul se oprește și începe să se întrebe.
Poate că acesta este unul dintre cele mai frumoase roluri pe care le poate avea educația pentru mediu: să creeze conversații între generații.
Copilul învață de la adult prin exemplu, iar adultul poate redescoperi, prin copil, lucruri pe care rutina de zi cu zi le-a făcut invizibile.
De la gest la obicei
Sustenabilitatea nu se construiește într-o singură zi și nici printr-un singur gest. Se construiește prin repetare.
Astăzi învățăm unde punem un ambalaj. Mâine înțelegem de ce. Peste o săptămână devine un obicei. În timp, obiceiul poate deveni o valoare.
Aceasta este una dintre mizele reale ale educației: să transformăm informația în comportament.
Un copil care învață de mic să respecte natura nu memorează doar câteva reguli. Începe să își formeze o perspectivă asupra lumii. Învață că lucrurile au un ciclu de viață, că resursele sunt limitate, că ceea ce aruncăm trebuie să ajungă undeva și că un produs poate avea o nouă viață prin reutilizare sau reciclare.
Iar ceea ce învață astăzi poate deveni modul în care va cumpăra, va consuma, va lucra și va lua decizii peste ani.
Școala, familia, companiile și comunitatea pot vorbi aceeași limbă
Educația pentru mediu nu aparține unui singur loc.
Familia are rolul ei. Școala are rolul ei. Companiile, autoritățile, organizațiile și comunitățile au, la rândul lor, un rol important.
Imaginea devine cu adevărat puternică atunci când mesajul este coerent.
Copilul învață la școală despre colectarea separată, vede acasă că aceasta este aplicată și întâlnește în comunitate infrastructura care îi permite să pună în practică ceea ce a învățat.
În acest moment, educația nu mai este doar teorie.
Devine experiență.
Companiile pot contribui și ele la acest proces prin programe educaționale, prin informații clare despre produse și ambalaje, prin proiecte dedicate comunităților și prin propriul exemplu. O companie care își asumă responsabilitatea față de mediu poate deveni un partener al educației, nu doar un comunicator al unor mesaje de sustenabilitate.
La fel, instituțiile pot transforma regulile și informațiile într-un limbaj accesibil oamenilor. Pentru ca o regulă să funcționeze, ea trebuie să fie înțeleasă. Iar pentru ca un comportament să devină firesc, oamenii trebuie să știe unde, cum și de ce să îl aplice.
Micii ecologiști nu au nevoie de lecții perfecte
Poate că uneori complicăm prea mult educația pentru mediu.
Copiii nu au nevoie să știe toate răspunsurile. Au nevoie să învețe să pună întrebările potrivite.
„Ce se întâmplă cu acest lucru după ce nu îl mai folosim?"
„Se poate repara?"
„Se poate refolosi?"
„Se poate recicla?"
„Câtă apă este nevoie pentru a-l produce?"
„De unde vin materialele?"
„Unde ajunge după ce îl aruncăm?"
Sunt întrebări simple, dar care pot deschide conversații importante.
Iar atunci când un copil începe să pună astfel de întrebări, educația începe să își facă efectul.
Marile schimbări încep cu gesturi care devin normale
Poate că nu trebuie să vorbim despre copii ca despre cei care „vor salva planeta". Este o formulare prea mare pentru umerii lor mici.
Mai potrivit este să îi vedem ca pe o generație care poate învăța să facă lucrurile diferit.
Să consume mai conștient.
Să respecte resursele.
Să înțeleagă valoarea lucrurilor.
Să repare înainte de a înlocui, acolo unde este posibil.
Să recicleze corect.
Să respecte natura.
Să pună întrebări.
Și, mai ales, să ducă mai departe ceea ce au învățat.
Pentru că un copil care învață astăzi un gest responsabil poate influența o familie întreagă. O familie poate influența o comunitate. O comunitate poate influența o companie. Iar companiile și instituțiile pot contribui la schimbarea comportamentelor la o scară mult mai mare.
Așa apar schimbările reale: nu dintr-un singur gest spectaculos, ci din milioane de gesturi mici care devin normale.
Micii ecologiști, marile schimbări nu este despre copii care trebuie să repare lumea. Este despre copii cărora le oferim șansa să o înțeleagă.
Iar când îi învățăm să respecte apa, energia, hrana, solul, materialele și natura, le oferim ceva mai valoros decât o lecție despre ecologie.
Le oferim un mod responsabil de a privi lumea.
Poate că aceasta este adevărata miză a educației sustenabile: să creștem generații care nu se întreabă doar „Ce pot să folosesc?", ci și „Ce valoare are, cum îl folosesc și ce se întâmplă după?"
Pentru că viitorul nu se construiește într-o singură zi.
Se formează în fiecare familie, în fiecare școală, în fiecare comunitate și în fiecare gest pe care îl transformăm într-un obicei.
Iar uneori, cele mai mari schimbări pot începe de la cei mai mici.
Autor: Adriana Calcan
Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu
