InfoCons te informează : PARE SĂNĂTOS. DAR ESTE ? Capcana produselor cu alimentare aparent “ sănătoase” – Alina Epure
„Natural.” „Bio.” „Vegan.” „Fără gluten.” „Fără zahăr adăugat.” „Sursă de fibre.” „Cu ingrediente naturale.”
Câteva cuvinte așezate strategic pe ambalaj pot schimba, în câteva secunde, felul în care percepem un produs. Îl considerăm mai sănătos. Uneori chiar mai puțin caloric. Suntem mai dispuși să îl cumpărăm, să îl oferim copiilor sau să îl consumăm mai frecvent.
Dar există o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem înainte ca produsul să ajungă în coș:
Faptul că un aliment are o caracteristică pe care o consider pozitivă înseamnă că întregul produs este automat o alegere mai bună?
Nu neapărat.
În psihologia consumatorului există un fenomen cunoscut sub numele de „halo effect” – efect de halou, o caracteristică favorabilă influențează percepția noastră asupra întregului produs.
Dacă citim „bio”, putem presupune că produsul este, în ansamblu, mai sănătos.
Dacă vedem „fără gluten”, putem avea impresia că are mai puține calorii.
Dacă scrie „vegan”, putem presupune că este automat echilibrat nutrițional.
Dacă pe ambalaj apare „fără zahăr adăugat”, putem interpreta că produsul conține foarte puține zaharuri.
Uneori aceste concluzii sunt corecte.
Alteori nu.
Consumatorul informat trebuie să învețe să privească dincolo de partea din față a ambalajului.
1. CREIERUL NU CUMPĂRĂ DOAR ALIMENTE. CUMPĂRĂ ȘI POVEȘTI
Într-un supermarket suntem expuși la sute sau chiar mii de stimuli.
Nu putem analiza fiecare produs timp de zece minute. Creierul folosește scurtături pentru a lua rapid decizii.
Culorile, imaginile, cuvintele și simbolurile de pe ambalaj devin astfel repere.
Verdele poate sugera naturalețe.
Imaginea unui câmp poate sugera simplitate.
Fructele desenate pe ambalaj pot crea impresia unui produs bogat în fructe.
Un corp atletic poate sugera performanță.
Cuvinte precum „fit”, „light”, „natural” sau „wellness” pot crea impresia unui produs potrivit unui stil de viață sănătos.
Aceasta nu înseamnă automat că producătorul ne induce în eroare. Multe informații de pe ambalaj sunt reale și unele sunt strict reglementate.
Problema apare în interpretarea pe care o facem noi.
Creierul completează povestea.
Vedem un atribut pozitiv și îl extindem asupra întregului produs.
De exemplu:
„Este bio, deci probabil are mai puțin zahăr.”
Sau:
„Este vegan, deci trebuie să fie sănătos.”
Sau:
„Nu conține gluten, deci este mai bun pentru mine.”
Aceste concluzii nu rezultă automat din informația de pe etichetă.
De aceea, primul exercițiu de educație pentru consumator este foarte simplu:
să separăm ceea ce scrie efectiv pe produs de ceea ce presupunem noi că înseamnă.
2. „BIO”, „VEGAN”, „FĂRĂ GLUTEN” – CE SPUN ȘI CE NU SPUN ACESTE CUVINTE
Să luăm câteva dintre cele mai cunoscute exemple.
„Bio”
Un produs ecologic trebuie să respecte reguli specifice privind producția și etichetarea.
Este o informație relevantă despre modul de producție.
Dar termenul „bio” nu reprezintă, singur, o evaluare completă a profilului nutrițional.
Putem avea biscuiți bio, ciocolată bio, înghețată bio sau chipsuri bio.
Ingredientele pot proveni din agricultură ecologică, dar produsul poate conține în continuare cantități importante de zaharuri, sare sau grăsimi.
„Vegan”
Înseamnă, în esență, că produsul nu conține ingrediente de origine animală, în limitele definiției și etichetării aplicabile.
Dar „vegan” nu este sinonim cu „echilibrat nutrițional”.
Un măr este vegan.
Lintea este vegană.
Dar și numeroase dulciuri, snacksuri sau băuturi pot fi vegane.
Cuvântul descrie o caracteristică a produsului, nu întreaga sa valoare nutrițională.
„Fără gluten”
Pentru persoanele cu boală celiacă și pentru alte situații medicale în care evitarea glutenului este necesară, această mențiune este esențială.
Pentru o persoană fără o astfel de indicație, „fără gluten” nu înseamnă automat „mai sănătos”.
Un biscuit fără gluten rămâne un biscuit.
Profilul său nutrițional trebuie evaluat separat.
Aceasta este regula pe care merită să o reținem:
o caracteristică poate fi importantă fără să reprezinte verdictul nutrițional asupra întregului aliment.
3. „FĂRĂ ZAHĂR ADĂUGAT” NU ÎNSEAMNĂ „FĂRĂ ZAHARURI”
Aceasta este una dintre confuziile cele mai frecvente.
Pe un produs putem întâlni formulări diferite, iar ele nu sunt sinonime.
„Fără zahăr.”
„Fără zahăr adăugat.”
„Conține zaharuri prezente în mod natural.”
„Cu îndulcitori.”
Un produs fără zaharuri adăugate poate conține zaharuri prezente în mod natural în ingredientele sale.
De exemplu, produsele care conțin fructe sau lapte pot avea zaharuri fără ca producătorul să fi adăugat zahăr ca ingredient.
De aceea, partea din față a ambalajului nu este suficientă.
Trebuie să întoarcem produsul.
În declarația nutrițională putem vedea rubrica:
„glucide – din care zaharuri”.
În lista ingredientelor putem observa din ce este alcătuit produsul.
Cele două informații răspund unor întrebări diferite.
Lista ingredientelor ne arată ce conține produsul.
Declarația nutrițională ne arată cantitățile anumitor nutrienți, de regulă raportate la 100 g sau 100 ml și, uneori, la porție.
Și aici apare o altă capcană.
Un produs poate fi promovat prin ceea ce nu conține, în timp ce consumatorul uită să verifice ceea ce conține.
„Fără zahăr” nu ne spune automat câtă grăsime are.
„Fără grăsimi” nu ne spune automat cât zahăr conține.
„Fără gluten” nu ne spune câtă sare are.
Educația nutrițională nu ar trebui să se bazeze pe un singur nutrient.
Trebuie să privim produsul în ansamblu.
4. „NATURAL” – UNUL DINTRE CELE MAI PUTERNICE CUVINTE DIN MARKETINGUL ALIMENTAR
Puține cuvinte au o forță emoțională comparabilă cu termenul „natural”.
Natural este asociat intuitiv cu: echilibrat, curat, calitativ, simplu, sănătos, sigur, neprocesat.
Dar natura nu funcționează după această clasificare.
O substanță nu este benefică doar pentru că provine din natură și nu devine nocivă doar pentru că a fost obținută printr-un proces tehnologic.
Siguranța depinde de substanță, doză, expunere și context.
Același principiu este valabil și pentru alimente.
Faptul că un produs conține ingrediente pe care consumatorul le percepe ca fiind „naturale” nu ne oferă toate informațiile necesare pentru a-i evalua profilul nutrițional.
Un desert poate conține ingrediente naturale și totuși poate avea o densitate energetică mare.
Un suc poate proveni din fructe și poate conține cantități relevante de zaharuri.
Un sirop poate avea origine vegetală și rămâne o sursă de zaharuri.
Mierea este un aliment natural. Siropul de arțar este obținut dintr-o sursă naturală. Zahărul poate proveni din trestie sau sfeclă.
Metabolismul nostru nu citește povestea de pe ambalaj.
Procesează moleculele.
Aceasta nu înseamnă că originea, calitatea ingredientelor sau modul de producție nu contează.
Înseamnă doar că termenul „natural” nu ar trebui folosit de consumator ca substitut pentru evaluarea produsului.
5. CÂND HALOUL DE SĂNĂTATE NE POATE FACE SĂ MÂNCĂM MAI MULT
Efectul de halou nu influențează doar alegerea produsului.
Poate influența și cantitatea.
Atunci când percepem un aliment drept „sănătos”, putem considera inconștient că îl putem consuma într-o cantitate mai mare.
Un biscuit „fitness” poate părea diferit de un biscuit obișnuit.
Un desert vegan poate părea mai permisiv.
O granola bio poate fi consumată fără aceeași atenție acordată porției.
Un smoothie poate fi perceput ca „doar fructe”, chiar dacă porția poate furniza o cantitate importantă de energie și zaharuri.
Acest mecanism este interesant deoarece arată că percepția despre aliment poate modifica și comportamentul alimentar.
Aici apare un concept esențial: porția.
Informațiile nutriționale raportate la 100 g permit comparația între produse.
Dar noi nu mâncăm întotdeauna 100 g.
De aceea trebuie să ne întrebăm și:
Cât consum efectiv?
Este aceasta o porție realistă?
Câte porții conține ambalajul?
Cât de frecvent consum produsul?
Un aliment nu trebuie analizat izolat de cantitate și frecvență.
Nici măcar un aliment cu un profil nutrițional favorabil nu trebuie privit ca un produs cu consum nelimitat.
Și invers, un aliment destinat consumului ocazional nu transformă automat dieta într-una dezechilibrată.
Modelul alimentar contează mai mult decât perfecțiunea unui singur produs.
6. CUM CITIM UN PRODUS ÎN 30 DE SECUNDE
Nu trebuie să devenim specialiști în nutriție pentru fiecare vizită la supermarket.
Putem construi un algoritm simplu.
1. Ce produs am în față?
Pare evident, dar este important.
Este aliment de bază? Gustare? Desert? Băutură? Sos? Produs pentru consum ocazional?
Nu comparăm un desert cu o legumă și apoi concluzionăm că desertul este „nesănătos” pentru că are mai mult zahăr.
Comparația utilă se face între produse cu rol asemănător.
2. Ce spune partea din față?
Observăm mesajele:
„bio”
„fără zahăr”
„vegan”
„sursă de fibre”
„bogat în…”
„fără gluten”.
Apoi facem un exercițiu:
nu tragem încă nicio concluzie.
3. Ce spune lista ingredientelor?
Ingredientele sunt enumerate, în general, în ordinea descrescătoare a cantității lor la momentul utilizării.
Primele ingrediente ne pot oferi rapid informații importante despre structura produsului.
4. Ce spune declarația nutrițională?
Ne uităm, în funcție de produs, la energie, grăsimi și acizi grași saturați, glucide și zaharuri, proteine și sare.
Nu căutăm neapărat „zero”.
Căutăm context.
5. Care este porția mea reală, frecvența acestui aliment în meniul meu săptămânal?
Un produs poate avea valori rezonabile pentru o porție foarte mică, dar noi putem consuma două sau trei astfel de porții.
6. De ce îl cumpăr?
Poate cea mai simplă întrebare este și una dintre cele mai utile.
Îl cumpăr pentru că îmi place?
Pentru că îmi este util?
Pentru că se potrivește unei nevoi alimentare?
Sau pentru că ambalajul m-a convins că „ar trebui” să îl consum pentru a fi sănătos?
UN CONSUMATOR INFORMAT NU CAUTĂ ALIMENTUL PERFECT
Poate că una dintre problemele actuale ale discursului despre nutriție este obsesia pentru produsul perfect.
Cel mai bun iaurt.
Cea mai sănătoasă pâine.
Cel mai bun îndulcitor.
Cel mai sănătos snack.
Cel mai „curat” desert.
Dar sănătatea nu se construiește prin identificarea unui produs perfect.
Se construiește printr-un model alimentar, repetat în timp.
Contează ce mâncăm predominant.
Contează varietatea.
Contează cantitatea.
Contează frecvența.
Contează contextul.
Contează și plăcerea de a mânca.
Un produs bio poate face parte dintr-o alimentație echilibrată.
Un produs vegan poate face parte dintr-o alimentație echilibrată.
Un produs fără gluten poate fi indispensabil pentru cineva care trebuie să excludă glutenul.
Un produs fără zahăr adăugat poate fi o alegere potrivită.
Dar niciunul dintre aceste cuvinte nu ar trebui să decidă singur dacă punem produsul în coș.
Data viitoare când vedem pe un ambalaj un mesaj care ne face instantaneu să spunem „acesta este sănătos”, putem face un exercițiu de câteva secunde.
Întoarcem produsul.
Citim.
Comparăm.
Punem informația în context.
Pentru că un consumator informat nu cumpără doar ceea ce vede pe partea din față a ambalajului.
Învață să citească și ceea ce se află dincolo de promisiune.
Dr. Alina Epure
Doctor în Științe Medicale – Nutriție
Președinte Fondator, Asociația Nutribalance Nature
Fondator al proiectului „Să creștem generații sănătoase”
Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Consumatorilor de Comunicare
