Foișorul de Foc este situat la intersecția străzii Traian cu bulevardul Regele Ferdinand, aproape de biserica Oborul – Vechi. Foișorul a fost construit pentru observare, în eventualitatea apariției incendiilor.
Foișorul are o înălțime de 42 de metri și este al doilea construit în București, la 2 ani după dărâmarea precedentului său, Turnul Colței. Turnul a fost construit după planurile arhitectului George Mandrea, iar în planul construcției era inclus un rezervor cu apă în incintă, parterul fiind rezervat pentru pompieri și pentru pompele de incendiu.
Inițial, Foișorul de Foc a fost gândit pentru a îndeplini și rolul unui turn de apă, însă la finalul construcției Uzina de Apă Grozăvești nu avea pompe suficient de puternice pentru a umple turnul cu apă. Turnul a fost folosit până în 1935, când a început ridicarea clădirilor tip turn în Capitală, precum și înființarea liniilor telefonice, astfel încât pompierii nu mai puteau observa incendiile. Pentru aceștia, a fost construit un nou sediu modern în zona Obor.
În 1963, Foișorul devine un Muzeu al Pompierilor, la propunerea colonelului Nicolae Ioanovici. În 1992, este declarat Muzeul Național al Pompierilor Români, având ca exponate diferite documente, decorații, uniforme și fotografii vechi ale pompierilor, așezate pe o înălțime de 6 etaje. Clădirea este acum monument istoric, prezentând, într-una din sălile de expoziție, contribuția pompierilor bucureșteni la declanșarea și desfășurarea Revoluției de la 1848, când o campanie de pompieri s-a luptat cu armata otomană pe Dealul Spirii.
Foișorul de Foc este una din clădirile ce reflectă cel mai bine imaginea Bucureștiului de odinioară. Depășit de avansul tehnologic, însă reprofilat ca muzeu, Foișorul este și obiectul unor legende urbane ale bucureștenilor pasionați de fenomenele stranii.
