Cazarma Pionierilor a fost construită între anii 1897-1898 pe locul unei foste mănăstiri situată pe întreaga latură estică a careului care delimita piața cetății Alba Carolina și a primit numele împăratului austriac Franz Josef. Cele patru laturi ale cazărmii au dus la formarea unei ample curți interioare.
În timpul Primului Război Mondial clădirea a fost utilizată ca depozit militar austro-ungar, dar în toamna anului 1918 a fost una dintre primele și cele mai importante unități militare din cetatea Alba Iulia preluate de militarii români.
Devine sediu al Legiunii de la Alba Iulia, a cărei organizare excelentă a validat alegerea cetății ca loc de desfășurare a Adunării Naționale, menită să hotărască Unirea Transilvaniei cu România.
După 1918, ansamblul de clădiri rămâne eminamente militar sub numele de Cazarma Carol I și devine locul unde sunt instalate primele unități române de pionieri. În prezent clădirea se află în proprietatea Ministerului Apărării Naționale.
