Complexul hotelier Casa Capșa este situat pe Calea Victoriei, la intersecția cu strada Edgar Quintet. Complexul cuprinde hotelul, o cofetărie, o cafenea și restaurantul Capșa, și era, la un moment dat, cea mai mare firmă de restaurante și cofetării a țării, devenind celebră în toată Europa.
La sfârșitul secolului al-XVII-lea, pe locul unde se află astăzi Casa Capșa, își aveau locul casele și curtea unui boier, Radu Slătineanu. În anul 1830, casele sunt cumpărate de italianul Eronimo Momolo, care deschide un birt ce avea să devină renumit pentru bucătăria italo-orientală, iar deasupra birtului, în 1936, face o sală de bal, unde vor avea loc cele mai elegante baluri ale Capitalei.
În 1868, clădirea își schimbă din nou proprietarul, fiind cumpărată de data aceasta de Constantin și Grigore Capșa, care deschid aici o cofetărie, denumită ,,La doi frați, Constantin și Grigore Capșa`. Constantin se retrage 8 ani mai târziu, lăsându-l numai pe Grigore să se ocupe de afacere. Acesta construiește un hotel, în 1886 și o cafenea, în 1891.
În anul 1869, Casa Capșa a devenit furnizor al Curții Domnești, precum și al altor case regale din Serbia și Bulgaria, succesul ei conducând și la apariția unor fabrici de bomboane și ciocolată. Casa Capșa este interzisă boemei literare până în Primul Război Mondial, când ajunge să fie folosită drept popotă pentru o trupă de ofițeri bulgari.
Casa Capșa se transformă în 1931, după moartea lui Grigore Capșa, în ,,Comandită simplă`, din cauza unor probleme legale. Firma este naționalizată apoi în 1948.
Cofetăria Capșa era tot timpul la cele mai înalte standarde, urmașii lui Grigore Capșa mergând în mod regulat la Paris pentru a obține mostre ale celor mai noi produse de cofetărie, astfel încât cofetăria avea tot timpul noutăți. Un obicei devenit celebru era acela de a vinde produsele de cofetărie din ziua precedentă personalului, la preț de cost. De-a lungul timpului, foarte multe persoane au fost aduse de la Paris pentru a lucra aici, printre care și șefi-bucătari sau șefi-bombonieri.
Casa Capșa era un loc important pentru personalitățile române și oaspeții străini: aici s-au întâlnit mulți scriitori, diplomați sau oameni de stat. Un alt obicei era acela de a lansa o nouă specialitate a casei (de cofetărie sau patiserie) cu ocazia dineurilor oferite în cinstea unor oameni importanți, acest obicei păstrându-se chiar și în ziua de azi.
Casa Capșa își schimbă radical clientela după al Doilea Război Mondial, devenind locul preferat al boemei literare, al pictorilor și al artiștilor. În 1975 are loc o restaurare a clădirii, iar hotelul este redeschis, după ce fusese închis la naționalizarea din 1948. Cafeneaua redevine un loc de întâlnire al elitei bucureștene, iar în 1990 se întoarce la stadiul de proprietate privată, reprimind numele de Casa Capșa și fiind din nou restaurat.
Casa Capșa a fost o perioadă lungă de timp cea mai bună cofetărie a Europei, aducând adesea dulciuri din Orient sau de la Paris și este o clădire reprezentativă pentru Bucureștiul de odinioară.
