Gustul se educă sau se moștenește ? Și cum putem construi, de mici, o relație sănătoasă cu mâncarea, fără vină sau control excesiv ? InfoCons protectia consumatorilor te informeaza
CUPRINS InfoCons protectia consumatorilor :
- De ce sunt influentate preferințele gustative ale copiilor ?
- De cand incepe educația gustului la copii ?
- Repetiția și variația sunt esențiale la educatia alimentara a copiilor ?
- Ce este important pentru a construi o relație sănătoasă cu mâncarea de la început ?
- Stabilirea unor limite inteligent in dieta copilului
- Aspectul emotional in relația sănătoasa cu mâncarea ?
- Implicarea copiilor în pregătirea hranei
- Scopul pe termen lung in alimentatia copiilor
1. De ce sunt influentate preferințele gustative ale copiilor ?
Preferințele gustative ale copiilor sunt influențate atât de factorii biologici, cât și de educație. Există, într-adevăr, predispoziții înnăscute: bebelușii și copiii mici au o atracție naturală pentru gustul dulce (o moștenire evolutivă, deoarece dulce înseamnă sursă de energie sigură) și, în paralel, o reacție de respingere față de gustul amar (un mecanism de apărare împotriva potențialelor toxine din plante). Practic, toți copiii se nasc cu “dinți dulci” și cu suspiciune față de gustul amar sau acru. De asemenea, unii copii pot avea o sensibilitate genetică mai mare la anumite gusturi – de exemplu, la compușii amari din broccoli sau varză de Bruxelles – ceea ce îi face mai reticenți să le mănânce.
2. De cand incepe educația gustului la copii ?
Educația gustului începe încă din primul an de viață și are un impact uriaș asupra preferințelor finale ale copilului. Studiile arată că preferințele alimentare se formează pe baza expunerilor repetate și a contextului în care sunt consumate alimentele. Cu alte cuvinte, gustul se educă. Chiar dacă un copil strâmbă din nas la primele înghițituri de iaurt natural sau la prima bucățică de broccoli, asta nu înseamnă că nu va accepta niciodată acele alimente. Cercetările sugerează că e nevoie de 10-15 expuneri la un aliment nou pentru ca un copil mic să înceapă să îl accepte – de aceea, părinții sunt încurajați să ofere iar și iar legumele și alimentele benefice, în cantități mici, fără forțare, chiar dacă inițial sunt refuzate
3. Repetiția și variația sunt esențiale la educatia alimentara a copiilor ?
Repetiția și variația sunt esențiale: s-a demonstrat că expunerea repetată la gusturi diverse (de exemplu mai multe feluri de legume și fructe) crește treptat acceptarea lor de către copii. Totul începe foarte devreme: înainte de vârsta de 2 ani copiii își formează deja multe preferințe, așa că diversificarea alimentației la bebeluși și copiii mici este o ocazie de a “educa” gustul către varietate. Dacă familia se concentrează să ofere în primii ani multe alimente naturale (legume, fructe, lactate simple, cereale integrale) și să limiteze bomboanele, sucurile și gustările foarte dulci/sărate, copilul se va obișnui cu gustul autentic al alimentelor și va fi mai dispus să le mănânce și pe viitor. Desigur, preferința pentru dulce nu dispare cu totul – copiii vor iubi tot ce e dulce, e normal biologic – dar prin educație îi putem învăța moderația și diversitatea: că pe lângă prăjituri există și alte gusturi de explorat (acru, sărat, umami) și că dulcele se consumă ocazional, nu ca bază a dietei.
Cum îi ajutăm pe părinți să citească etichetele produselor ? La ce ar trebui să fie cu adevărat atenți, dincolo de E-uri și marketing ? InfoCons protectia consumatorilor te informeaza
4. Ce este important pentru a construi o relație sănătoasă cu mâncarea de la început ?
Pentru a construi o relație sănătoasă cu mâncarea de la început, e important echilibrul emoțional și evitarea extremelor. În primul rând, fără vinovăție și rușine legate de mâncare: copiii nu ar trebui să audă că “sunt răi dacă mănâncă ciocolată” sau că “o să se îngrașe dacă mai cer o porție”. Astfel de afirmații pot lăsa urme adânci în relația lor cu alimentația, ducând fie la complexe și restricții nesănătoase, fie, paradoxal, la mâncat pe ascuns. Dacă un copil simte că i se judecă valoarea personală în funcție de ce mănâncă, e posibil să dezvolte fie anxietate și obsesie pentru “mâncat curat”, fie revoltă și poftă și mai mare de alimentele “interzise”. Așadar, părinții trebuie să transmită mesajul că mâncarea este doar mâncare, nu un test de moralitate sau motiv de rușine. În practică, putem realiza asta prin vorbele și atitudinea noastră: nu ne criticăm copilul că “iar ai mâncat chipsuri, ce rău ești!”, ci discutăm calm despre cum chipsurile nu ne fac corpul puternic și propunem o alternativă pentru data viitoare.
5. Stabilirea unor limite inteligent in dieta copilului
Fără a controla exagerat dieta copilului, dar stabilind limite inteligente. Studii îndelungate au arătat că restricțiile rigide impuse de părinți pot fi contraproductive: copiii crescuți cu interdicții stricte (fără pic de zahăr, fără nicio gustare “nesănătoasă”) ajung de multe ori să tânjească mai tare după aceste alimente și să le consume în exces când au ocazia, având chiar risc mai mare de creștere în greutate. Pe de altă parte, copiii cărora li se permite ocazional o gustare dulce nu mai văd dulciurile ca pe un “fruct oprit” misterios, deci sunt mai puțin obsedați de ele. Evitarea controlului extrem înseamnă și să lăsăm copilul să își asculte propriul corp: dacă spune că s-a săturat, nu îl forțăm să mai mănânce “pentru mami/tati” (cum am discutat, forțarea subminează autoreglarea apetitului). În loc de a număra calorii sau grame, părintele ar trebui să ofere un mediu propice: să pună pe masă opțiuni variate și sănătoase și apoi să permită copilului să aleagă și să decidă cât mănâncă din cele oferite. Acest stil numit “responsive feeding” (hrănire receptivă) s-a dovedit că duce la o mai bună autoreglare și la relații mai bune cu mâncarea în viitor, comparat cu hrănirea sub presiune sau cu restricții.
6. Aspectul emotional in relația sănătoasa cu mâncarea ?
Un alt aspect al relației sănătoase cu mâncarea este aspectul emoțional: să nu folosim mâncarea ca pe un refugiu sau pedeapsă. Dacă, de exemplu, de fiecare dată când copilul e trist îi oferim o înghețată “ca să îl înveselim”, fără să ne dăm seama îi inducem ideea că dulciurile sunt o soluție pentru emoțiile negative. Mai târziu, acest tipar poate contribui la mâncatul emoțional (mâncat excesiv pe fond nervos sau depresiv). În schimb, e bine să validăm emoțiile copilului altfel (vorbind despre ele, oferind afecțiune) și să păstrăm dulciurile ca pe o experiență gustativă, nu un instrument de liniștire.
De unde ar trebui să înceapă educația alimentară ? Și cum o facem relevantă pentru copii și părinți, fără a deveni rigidă sau moralizatoare ? InfoCons protectia consumatorilor te informeaza
7. Implicarea copiilor în pregătirea hranei
Implicarea copiilor în pregătirea hranei contribuie la o relație pozitivă: când copilul a avut un rol în prepararea cinei (oricât de mic – a spălat legumele, a aranjat farfuriile), el se simte parte din proces și mândru, dezvoltând o atitudine mai deschisă față de mâncare. Aceasta scade tendința de mofturi și crește încrederea în sine (“pot și eu să fac ceva în bucătărie!”). Nu în ultimul rând, menținerea unei atmosfere plăcute la masă contează enorm: ideal ar fi ca masa în familie să fie un moment de conectare, de discuție relaxată, fără certuri legate de câte linguri a mâncat copilul. Astfel, cel mic va asocia mâncarea cu ceva pozitiv – nu cu stres sau vinovăție – și va putea dezvolta o relație armonioasă cu alimentația.
8. Scopul pe termen lung in alimentatia copiilor
Scopul pe termen lung este ca mâncarea să fie pentru copil o sursă de hrană, energie și plăcere moderată, nu o sursă de anxietate, rușine sau conflict. Iar acest lucru se realizează prin echilibru, consecvență și multă răbdare din partea adulților care ghidează comportamentul alimentar al celor mici.
Semnatura :
Dan Cristian Vodnar, PhD, habil., Professor,
Senate President
Department of Food Science
University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca, Romania
Corresponding Member of the Romanian Academy
Elected Member of Academia Europaea
Website: http://danvodnar.ro
