E1520 – Propilen Glicol

Ce este aditivul E 1520?

Aditivul alimentar E 1520 Propilen glicolul (PG) este un aditiv utilizat în mod obișnuit ca aditiv alimentar sau ingredient în multe produse cosmetice și de igienă.

În câte moduri poate fi utilizat propilen glicolul în alimente?

În alimente, propilen glicolul poate fi utilizat în următoarele moduri:

Agent anti aglomerant: ajută la prevenirea lipirii componentelor alimentare între ele și a formării de aglomerări, cum ar fi în supele uscate sau brânza rasă.

Antioxidant: prelungește durata de valabilitate a alimentelor, protejându-le împotriva deteriorării cauzate de oxigen.

Purtător: dizolvă alți aditivi alimentari sau nutrienți pentru a fi utilizați în procesare, cum ar fi culori, arome sau antioxidanți.

Întăritor de aluat: modifică amidonul și glutenul din aluat pentru a-l face mai stabil.

Emulgator: previne separarea ingredientelor alimentare, cum ar fi uleiul și oțetul din sosurile pentru salată.

Menține umiditatea: ajută alimentele să mențină un nivel stabil de umiditate și împiedică uscarea acestora. Spre exemplu: fulgi de nucă de cocos și nuci.

Facilitează procesare: este folosit pentru a spori atractivitatea sau utilizarea unui aliment, de exemplu, pentru a face un lichid mai limpede.

Stabilizator și agent de îngroșare: poate fi folosit pentru a ține împreună componentele alimentare sau pentru a le îngroșa în timpul și după procesare.

Texturizant: Poate schimba aspectul sau senzația în gură a unui aliment.[i]

Care este rolul propilen glicolului în produsele non-alimentare?

Propilen glicolulul poate avea rol de solvent pentru o serie de ingrediente, de exemplu, în lichidului pentru țigările electronice, PG-ul diluează nicotina.

Propilen glicolulul poate avea rol de catalizator pentru două sau mai multe elemente, care nu s-ar putea combina în mod natural. Ex: combinarea unor uleiuri și a apei în șampon, cu ajutorul PG.

Propilen glicolulul poate avea rol de soluție hidratantă, astfel încât anumite produse alimentare să nu fie expuse în fața riscului de mucegăire.

Propilen glicolulul poate avea rol în reglarea temperaturilor anumitor substanțe, astfel încât să se asigure starea fizică a acestora (spray-urile degivrante pentru curățarea parbrizelor).

Care sunt alimentele în care se poate găsi aditivul alimentar E 1520?

Propilen glicolul se poate adăuga în următoarele produse alimentare:

– Preparate din fructe, inclusiv pulpă, piureuri, toppinguri de fructe și lapte de cocos (2000 mg/kg),

– Paste tartinabile pe bază de cacao, inclusiv umpluturi (1000 mg/kg),

– Bomboane tari (5300 mg/kg),

– Bomboane moi (4500 mg/kg),

– Nuga și marțipan (1000 mg/kg),

– Gumă de mestecat (20000 mg/kg),

– Paste proaspete și tăiței și produse similare (20000 mg/kg) ,

– Paste, tăiței prefierți și produse similare (10000 mg/kg),

– Pâine și produse obișnuite de panificație (1500 mg/kg),

– Produse fine de panificație (dulci, sărate) și amestecuri (1500 mg/kg),

– Sosuri și sosuri emulsionate (de exemplu, maioneză, dressing pentru salate) (1000 mg/kg)

– Suplimente alimentare (2000 mg/kg),

– Gustări – pe bază de cartofi, cereale, făină sau amidon (din rădăcini și tuberculi, legume și leguminoase) (300 mg/kg ).[i]^,[ii]

Unde mai poate să fie utilizat aditivul E 1520?

Aditivul E 1520, propilen glicolul mai poate să fie utilizat în:

Inhalatoare;
Medicamente;
Unguente care sunt aplicate pe piele, cum ar fi corticosteroizii;
Siropuri pentru tuse;
Vitamine și hormoni;
Mâncare de animale;
Pastă de dinți;
Cosmetice;
Antigel;
Diluanți;
Vaccinuri;
Țigările electronice[1]
Există efecte secundare în urma consumării aditivului alimentar E 1520?

Propilenglicol (E 1520) este autorizat conform Anexei III în unii aditivi alimentari, arome alimentare, enzime și nutrienți și apoi este transferat la final în alimente. Expunerea alimentară la E 1520 a fost evaluată pe baza nivelurilor de utilizare și a datelor analitice. Având în vedere baza de date de toxicitate, DZA este de 25 mg/kg corp pe zi.

Propilenglicol este ușor absorbit din tractul gastro-intestinal și de aceea ajunge repede în organe și țesuturi. Principala cale de metabolism este oxidare la acid lactic și acid piruvic. La concentrații mari, propan-1,2-diol liber este excretat în urină. Acesta nu ridică îngrijorări cu privire la genotoxicitate.

Toxicitatea propilenglicolului este foarte scăzută. Nu s-a demonstrat că poate să provoace cancer, că dăunează genelor sau că poate să afecteze fertilitatea sau reproducerea.[2]

După consumarea unui aliment care conține propilenglicol, aproximativ 45% din acesta va fi eliminat prin rinichi, nemodificat. Restul este descompus în organism în acid lactic. Când este consumat în cantități foarte mari, acumularea de acid lactic poate duce la acidoză și insuficiență renală. Acidoza apare atunci când organismul nu poate elimina repede acidul lactic și acesta se acumulează în sânge.

Principalul semn de toxicitate este depresia sistemului nervos central. Simptomele includ o frecvență mai lentă a respirației, scăderea ritmului cardiac și pierderea conștiinței.

Cazurile de otrăvire pot fi tratate cu hemodializă pentru a elimina substanța din sânge sau prin eliminarea medicamentului sau a substanței care conține propilenglicol.

Toxicitatea este foarte rară. Majoritatea cazurilor au rezultat din utilizarea de doze foarte mari de medicamente care conțin propilenglicol sau din circumstanțe neobișnuite.

La adulții cu funcție hepatică și renală normală, propilenglicolul este descompus și eliminat din sânge destul de rapid. În schimb la persoanele cu boli de rinichi sau de ficat, acest proces poate să nu fie la fel de eficient. Propilenglicol și acidul lactic se pot acumula în fluxul sanguin, provocând simptome de toxicitate.

Copiii mici și sugarii nu sunt capabili să proceseze propilenglicolul la fel de eficient ca adulții. Prin urmare, atunci când sunt expuși la doze mari în medicamente există riscul să se acumuleze în corpul lor și să apară simptome de toxicitate

La persoanele vulnerabile, dozele mari de propilenglicol din medicamente pot cauza probleme ale tensiunii arteriale și a ritmului cardiac. Cu toate acestea, nu există nici o legătură între problemele cardiace și cantitatea de propilenglicol din dietă.

La niveluri toxice, propilenglicolul s-a dovedit că poate provoca convulsii și simptome neurologice severe. Au mai fost semnalate cazuri de greață, vertij și senzații ciudate.

Între 0,8 și 3,5% dintre oameni sunt alergici la propilenglicol. Simptomele comune includ o erupție cutanată pe față sau pe corp.

Care sunt caracteristicile aditivului E 1520?

În tabelul de mai jos sunt prezentate specificațiile stabilite pentru propilenglicol, prin regulamentul (UE) nr. 231/2012 al comisiei din 9 martie 2012 de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului.

Sinonime	1,2-propandiol, propan-1,2-diol.
Definiție
Denumire chimică	1,2-dihidroxipropan
Formulă chimică	C₃H₈O₂
Masă moleculară	76,10
Compoziție	Conține nu mai puțin de 99,5 % raportat la substanța anhidră
Descriere	Lichid vâscos, limpede, incolor, higroscopic
Identificare
Solubilitate	Solubil în apă, etanol și acetonă
Greutate specifică (20 °C/20 °C)	1,035-1,040
Indice de refracție	[n]_D ²⁰: 1,431-1,433
Puritate
Testul de distilare	99,5 % din produs distilează între 185 °C și 189 °C. Restul de 0,5 % constă în principal din dimeri și urme de trimeri de propilenglicol
Cenușă sulfatată	Nu mai mult de 0,07 %
Conținut de apă	Nu mai mult de 1,0 % (metoda Karl Fischer)
Plumb	Nu mai mult de 2 mg/kg[3]

Propilen glicolul poate fi adăugat ca substanțele suport în aditivii alimentari în doza maximă de 1 000 mg/kg în produsul alimentar final (după transfer).

În cazul băuturilor, cu excepția lichiorurilor cremă, nivelul maxim de E 1520 este de 1000 mg/l din toate sursele.

În alimentele gata pentru consum nu este permis să se regăsească o cantitate mai mare de 3g/kg, iar în băuturi nu este permisă o cantitate mai mare de 1g/l. Mai poate fi găsit în comerț în compoziția esențelor de rom, vanilie, lămâie etc., unde este folosit ca solvent al respectivelor arome.

Ce sunt aditivii alimentari?

Conform OMS (Organizației Mondiale a Sănătății), substanțele care sunt adăugate în alimente pentru a menține sau îmbunătăți siguranța, prospețimea, gustul, textura sau aspectul alimentelor sunt cunoscute ca aditivi alimentari. Timp de secole, aditivii alimentari au fost folosiți pentru conservarea alimentelor, de exemplu sarea (în carne, slănină sau pește uscat), zahăr (în marmeladă) sau dioxid de sulf (în vin).

De-a lungul timpului, numeroși aditivi alimentari au fost dezvoltați pentru a satisface nevoile producției de alimente, deoarece fabricarea alimentelor pe scară largă este mult mai complexă decât producerea acestora acasă, la scară mică.

Introducerea aditivilor în alimente se realizează cu scopul de asigurare că alimentele procesate rămân sigure și în stare bună pe tot parcursul călătoriei de la fabrici sau bucătării industriale către depozite și magazine și, în final, către consumatori.

Utilizarea aditivilor alimentari este justificată numai atunci când utilizarea lor are o necesitate tehnologică, nu induce în eroare consumatorii și servește o funcție tehnologică bine definită precum păstrarea calității nutriționale a alimentelor sau sporirea stabilității alimentelor.

Aditivii alimentari pot fi derivați din plante, animale sau minerale sau pot fi sintetici. Aceștia sunt adăugați în mod intenționat în alimente pentru a îndeplini anumite scopuri tehnologice. Există câteva mii de aditivi alimentari utilizați, toți fiind proiectați pentru a îndeplini o anumită sarcină, de obicei pentru a face alimentele mai durabile sau mai atrăgătoare.[4]

Concluzii și Reglementări legislative E 1520

Deși propilenglicolul este în general considerat sigur, puteți alege să îl evitați dacă sunteți alergic sau pur și simplu doriți să reduceți aportul acestuia.

Pentru a evita propilenglicolul din alimente, citiți etichetele și căutați-l ca ingredient sau ca număr de aditiv E1520. Utilizați surse online pentru a ajuta la identificarea produselor de igienă care îl conțin.

Propanilenglicolul (E 1520) este autorizat ca aditiv alimentar în Uniunea Europeană (UE) conform Regulamentului (CE) nr. 1333/2008 privind aditivii alimentari și criteriile specifice de puritate au fost definite în Regulamentul Comisiei (UE). ) nr 231/2012.[5]

Autor: dr. ing. Fulvia Manolache

Referințe bibliografice

[1] https://www.healthline.com/nutrition/propylene-glycol#TOC_TITLE_HDR_4

[2] J. S. LaKind, E. A. McKenna, R. P. Hubner & R. G. Tardiff (1999) A Review of the Comparative Mammalian Toxicity of Ethylene Glycol and Propylene Glycol, Critical Reviews in Toxicology, 29:4, 331-365, DOI: 10.1080/10408449991349230

[3] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32012R0231

[4] https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/food-additives

[5]Commission Regulation (EU) No 231/2012 of 9 march 2012 laying down specifications for food additives listed in Annexes II and III to Regulation (EC) no 1333/2008 of the European Parliament and of the Council. OJ L 83, 22.3.2012, p. 1–295.

[i]https://www.fao.org/fao-who-codexalimentarius/sh-proxy/ar/?lnk=1&url=https%253A%252F%252Fworkspace.fao.org%252Fsites%252Fcodex%252FStandards%252FCXS%2B192-1995%252FCXS_192e.pdf

[ii] https://www.fao.org/gsfaonline/additives/details.html?id=214

[i] https://www.healthline.com/nutrition/propylene-glycol