Criteriile minime pe care trebuie sa le indeplineasca semi-mastile filtrante/ mastile faciale de uz medical sunt stabilite prin standardele:
o SR EN 149+A1:2010 – Aparate de protectie respiratorie. Semi-masti filtrante impotriva particulelor. Cerinte, incercari, marcare.
o SR EN 14683+AC:2019 – Mastile faciale de uz medical. Cerinte si metode de incercare
Mastile de uz medical sunt clasificate in trei tipuri: I, II gi IIR.
Caracteristicile acestora sunt prezentate in urmatorul tabel:
| Test | Tip I | Tip II | Tip IIR |
| Eficienta de filtrare bacteriana (%) | ≥95 | ≥98 | ≥98 |
| Cadere de presiune (respirabilitate) (Pa/cm2) | <40 | <40 | <60 |
| Rezistenta la stropire | Nu este cazul | Nu este cazul | ≥16kPa |
Cele trei caracteristici care le diferentiaza sunt capacitatea de filtrare, respirabilitatea si rezistenta la stropire.
Eficienta de filtrare minima impusa de acest standard este de 95% pentru mastile de tip I si 98% pentru cele de tip II si IIR, aceasta determinandu-se pentru particule cu o dimensiune medie de 3µm.
Pentru mastile de tip IIR trebuie indeplinita o conditie suplimentara si anume rezistenta la stropire (capacitatea mastii de a retine eventualele jeturi de fluide directionate catre aceasta). Respirabilitatea (denumita si caderea de presiune) caracterizeaza usurinta de a se respira prin masca. Aceasta se determina printr-o procedura stabilita de standard si are o valoare acceptabila mai mare pentru mastile de tip IIR.
Informatiile necesare pentru a identifica o astfel de masca se regasesc marcate pe ambalajul original si anume: numarul standardului si tipul de masca
Mastile de tip filtre de particule, asa cum sunt descrise de catre standardul SR EN 149_Al, sunt de tip FFPI, FFP2 si FFP3. Capacitatea de filtrare a acestora se determina pentru particule cu dimensiunea medie de 0,3µm, iar valorile minime prevazute sunt de 80% (pentru FFP1), 94% (pentru FFP2) si 99% (pentru FFP3). De regula, mastile de tip FFP2 gi FFP3 sunt prevazute cu valve de expiratie. Prezenta acestor valve asigurand doar protectia celui care poarta masca fata de aerosolii din atmosfera, insa aerul expirat (potential contaminat) nu este filtrat inainte de a fi eliberat in atmosfera.
Marcarea acestor masti se face pe cea mai mica unitate de ambalare sau direct pe masca.
Principalele informatii ce trebuie sa se regaseasca sunt:
– numele, marca comerciala sau orice alt mijloc de identificare a producatorului sau distribuitorului;
– marcarea de identificare a tipului: se precizeaza clasa corespunzatoare (FFPI, FFP2 sau FFP3) urmata de un spatiu liber si apoi:
– ,,NR’, atunci cand semi-masca filtranta impotriva particulelor este limitata la utilizare intr-un singur schimb;
Exemplu: FFP3 NR;
– ,,R’, atunci cand semi-masca filtranta impotriva particulelor este reutilizabila;
Exemplu: FFP2 R.
Sursa: Centrul de Cercetare Stiintifica pentru Aparare CBRN si Ecologie
