Ce este aditivul E 952?
Ciclamatul de sodiu, E 952 este un edulcorant alimentar sintetic, cu putere mare de îndulcire. Este de aproximativ 30-50 de ori mai dulce decât zahărul, comparând cantităţi egale din cele două substanţe.[1]
Acidul ciclamic şi sărurile sale de sodiu şi de calciu sunt compuşi chimici a căror capacitate de îndulcire este relativ slabă, comparativ cu alţi îndulcitori sintetici. De aceea, ei au fost folosiţi, în general, în combinaţie cu zaharina în proporţie de 10:1, obţinându-se astfel şi un gust mai apropiat de al zahărului şi o mai mare capacitate de îndulcire.
Ciclamații sunt sărurile acidului ciclohexilaminosulfonic descoperit de Sveda încă din 1937. A fost utilizat ca îndulcitor (sare de sodiu sau de calciu) începând cu anii 1950, devenind în anii 1960 cel mai utilizat îndulcitor artificial, ceea ce a dus la lansarea produselor de dietă.[2]
Cum se obțin ciclamații?
Ciclamații se obțin industrial prin sinteză chimică. Materia primă folosită în sinteza acestora este ciclohexilamina. Aceasta se poate obține prin reacția de hidrogenare a anilinei. Ciclohexilamina este tratată fie cu acid sulfamic sau cu o anumită terțiară și trioxid de sulf. Rezultă o sare cuaternară de amoniu (anionul fiind ciclohexilaminosulfonatul). Aceasta reacționează mai departe cu un hidroxid și se obține ca produs final ciclamatul respectiv.
Un alt mod de obținere este tot cu ciclohexilamina ca materie primă. Aceasta prin sulfonare cu acid clorosulfonic în cloroform și tratarea cu hidroxid de bariu și acid sulfuric formează ciclamatul de sodiu.1
Care sunt alimentele în care se pot adăuga aditivul alimentar E 952?
Conform reglementărilor in vigoare, ciclamații se pot utiliza în următoarele produse:
- Produse lactate fermentate aromatizate, inclusiv produse tratate termic;
- Fructe și legume conservate în cutii sau borcane;
- Preparate din fructe și legume, cu excepția compoturilor;
- Gemuri extra și jeleuri extra;
- Gem, jeleuri și marmelade și piure de castane îndulcit;
- Alte preparate tartinabile similare din fructe și legume;
- Alte produse de cofetărie, inclusiv dropsuri pentru împrospătarea respirației;
- Produse fine de panificație;
- Îndulcitori de masă sub formă lichidă;
- Îndulcitori de masă sub formă de pudră;
- Îndulcitori de masă sub formă de tablete;
- Alimente dietetice destinate unor scopuri medicale speciale;
- Alimente dietetice pentru controlul greutății, destinate să înlocuiască complet aportul alimentar zilnic sau o masă individuală (în totalitate sau parțial aportul alimentar zilnic total);
- Nectaruri de fructe,
- Băuturi aromatizate;
- Alte băuturi alcoolice și băuturi spirtoase cu mai puțin de 15% alcool, inclusiv amestecuri de băuturi alcoolice cu băuturi nealcoolice;
- Deserturi;
- Suplimente alimentare furnizate sub formă solidă, inclusiv sub formă de capsule și tablete și sub alte forme similare, cu excepția formelor masticabile;
- Suplimente alimentare furnizate sub formă lichidă;
- Suplimente alimentare furnizate sub formă de sirop sau masticabile.[3]
Există efecte secundare în urma consumării aditivului alimentar E 952?
În urma folosirii îndelungate a ciclamaților aceștia pot produce tulburări gastro-intestinale. Depășirea dozelor zilnice admise, pot uneori provoca fotosensibilizare. În general, ciclamatul ingerat este excretat din organism în decurs de 1-2 zile. Dar sunt și persoane la care o bună parte din ciclamatul ingerat (60%) se metabolizează. Printre metaboliții rezultați se află și ciclohexilamina.1
Ciclohexilamina (CAS # 108-91-8, EC # 203-629-0) este un metabolit uman al îndulcitorului artificial ciclamat, acesta fiind produs de microflora intestinală. Unele studii au sugerat că ar putea avea efecte negative semnificative asupra sănătății, de exemplu, atrofia testiculară, afectarea spermatogenezei și tumori vezicii urinare la șobolani. Aceasta poate fi, de asemenea, o urmă de impuritate din procesul de producție. [4]
În urma testelor efectuate pe șobolani, s-a constatat că, acesta este prezent în urină în cantități variabile după un anumit timp. La animale și la om, capacitatea microflorei bacteriene de a transforma ciclamatul în ciclohexilamină variază în timp, pentru același individ.
Experiențele efectuate pe om și animale nu au condus la rezultate certe privind explicația modificărilor observate în structurile celulare și subcelulare induse de acest aditiv, cât și în ceea ce privește mecanismul de acțiune al metaboliților săi – precum ciclohexilamina, ciclohexanona și ciclohexanolul.
Ingerat în doze mari, ciclamatul produce în unele cazuri diaree, reacții cutanate, dermatite, urticarii sau edeme. Ciclohexilamina, care este metabolitul principal al ciclamaților, se formează în special în intestine sub influența enterococilor. Aceasta are o toxicitate de 10 ori mai mare decât a ciclamatului de sodiu. De asemenea, are și efecte teratogene mutagene și embriotoxice. Având în vedere atât efectele cancerigene, mutagene, teratogene, în unele țări precum SUA, ciclamații nu sunt admiși în alimentație. În altele, printre care Germania, Spania, Elveția admit folosirea acestor aditivi dar în doze moderate.1
Ciclamații nu sunt metabolizați în mare măsură de corpul uman și, prin urmare, există un risc pentru organismele acvatice și pentru mediu, în cazul în care stațiile de tratare a apelor uzate nu îndepărtează eficient pe aceștia și principalul lor metabolit: ciclohexilamina. Din fericire, stațiile de epurare par a face față epurării acestora. Cu toate acestea, uneori, ciclamații sunt încă găsiți în apele de suprafață și marine. Aceste substanțele par a fi sensibile la biodegradare, deși acesta nu este un proces rapid în apă, dar este mult mai rapid în sistemele de sol. Acest caz este o dovadă că ciclamații vor fi absorbiți din sol de către plante. Există dovezi ample ale contaminării pe scară largă a mediului de către ciclamați, inclusiv apele de suprafață și subterane, apele marine și de coastă, deși acestea sunt în general la un nivel mai scăzut. Câteva studii au detectat, de asemenea, ciclamații în apa potabilă (de la robinet), apa de ploaie și în probele atmosferice. Cu toate acestea, din datele disponibile, ciclamații nu par a fi foarte toxici pentru organismele acvatice, în special luând în considerare concentrațiile actuale din mediu.4
Care sunt caracteristicile aditivului E 952?
Ciclamatul de sodiu (E 952) are ca sinonim: ciclamat, sucaryl sau sarea de sodiu a acidului ciclamic. Denumirea sa chimică este: ciclohexansulfamat de sodiu, sau ciclohexil sulfamat de sodiu.
Densitatea lor în medie este 1,83 g/cm3. Ciclamatul de sodiu este ușor solubil în apă (la 20 ºC se dizolvă 200 g/l apă) dar insolubil în alcool, eter, benzen și cloroform. pH-ul soluțiilor apoase ale ciclamaților de concentrație 10%, prezintă valori de 5,5-7,5. Puterea de îndulcire depinde de natura produsului alimentar în care se încorporează.
Ciclamații de sodiu prezintă o mare stabilitate termică (500 ºC); din acest motiv sunt utilizați ca edulcoranți pentru alimente procesate la temperaturi ridicate și la valori variabile de pH (2-10).
În tabelul de mai jos sunt prezentate caracteristicile aditivul E 952, conform Regulamentul (UE) nr. 1129/2011.
| CICLAMATUL DE SODIU | |
| Formulă chimică | C6H12NNaO3S, iar forma dihidrat C6H12NNaO3S·2H2O
|
| Masă moleculară | 201,22 calculată raportat la forma anhidră
237,22 calculată raportat la forma hidrat
|
| Compoziție | Conține nu mai puțin de 98% și nu mai mult de 102 % raportat la substanța uscată
Forma dihidrat: nu mai puțin de 84% raportat la substanța uscată
|
| Descriere | Cristale sau pulbere cristalină de culoare albă, inodore. Aproximativ de 30 de ori mai dulce decât zaharoza
|
| Pierdere prin uscare | Nu mai mult de 1% (105 °C, 1 oră)
Nu mai mult de 15,2% (105 °C, 2 ore) pentru forma dihidrat
|
| Seleniu | Nu mai mult de 30 mg/kg (exprimat ca seleniu, raportat la substanța uscată)
|
| Arsen | Nu mai mult de 3 mg/kg raportat la substanța uscată |
| Plumb | Nu mai mult de 1 mg/kg raportat la substanța uscată |
| Ciclohexilamină | Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la substanța uscată |
| Diciclohexilamină | Nu mai mult de 1 mg/kg raportat la substanța uscată |
| Anilină | Nu mai mult de 1 mg/kg raportat la substanța uscată[5] |
Conform FAO/OMS se admite ca doză zilnică de E 952, cantitatea de 11 mg/kg de greutate corporală.[6]
De ce este necesară utilizarea ciclamaților?
Ciclamații sunt utilizați în industria alimentară ca îndulcitori. Cu toate că, puterea lor de îndulcire este relativ redusă comparativ cu alți edulcoranți, aceștia sunt folosiți în special la procesarea unor produse alimentare, datorită stabilității lor ridicate atât la temperaturi mari (500 ºC) precum și într-un domeniu larg de pH, de la 2 la 10.
Utilizarea ciclamaților mai este avantajoasă și datorită faptului că la concentrații mici, aceștia nu au un gust rezidual neplăcut. Însă folosiți în concentrații mari, pe lângă gustul lor dulce se face simțit și un gust neplăcut, străin.
Din motivele prezentate anterior, ciclamații se folosesc împreună cu alți îndulcitori, spre exemplu cu zaharina cu care prezintă un sinergism vizibil (10:1, ciclamat:zaharină).
Utilizarea ciclamaților este o necesitate deoarece pot să înlocuiască glucidele din alimentația diabeticilor, obezilor sau a persoanelor care își controlează greutatea corporală. Spre deosebire de alți edulcoranți, ciclamații prezintă avantajul unei procesări a alimentelor la temperaturi ridicate. De asemenea, ciclamații pot fi utilizați și la fabricarea unor medicamente, în scopul mascării gustului amar al acestora.1
Beneficiile ciclamatilor sunt:
Prietenos cu dinții: utilizarea lui nu provoacă carii dentare.
Concluzii și Reglementări legislative E 952
Ciclamații, E 952 sunt reglementați la nivel European prin Regulamentul (UE) Nr 1129/2011 AL COMISIEI din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari[7].
Ciclamații au indicele glicemic zero fiind potriviți pentru diabetici fără a afecta nivelul zahărului din sânge și al insulinei, au zero calorii: deoarece nu sunt metabolizați pentru a produce energie în organism și nu provoacă carii dentare.
Autor dr. ing. Ancuța Fulvia Manolache
Referințe bibliografice
[1] Elena Orănescu, Aditivii alimentari-necesitate și risc, Editura SemnE, 2005, București
[2] Raluca Stan, Aditivi alimentari produși naturali și de sinteză, Editura Printech, 2007
[3] Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentar
[4]Review and synthesis of data on the potential environmental impact of artificial sweeteners Agriculture and Environment Research Unit University of Hertfordshire, UK Kathy Lewis & John Tzilivaki, APPROVED: 15 January 2019 doi: 10.2903/sp.efsa.2021.EN-6918, www.efsa.europa.eu/publications EFSA, Supporting publication 2021:EN-6918
[5] Regulamentul (UE) Nr. 231/2012 al comisiei din 9 martie 2012 de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului
[6] https://apps.who.int/food-additives-contaminants-jecfa-database/Home/Chemical/995
[7] REGULAMENTUL (UE) NR. 1129/2011 AL COMISIEI din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari
8 https://pixabay.com/ro/photos/suc-proasp%c4%83t-de-portocale-stors-1614822/