Aditiv alimentar din categoria conservanţilor naturali, utilizat încă din cele mai vechi timpuri în imperiul Roman şi Egiptul antic. Este un gaz incolor, obţinut prin arderea sulfului. Acest gaz se dizolvă în faza apoasă a alimentului supus conservării şi formează agentul reactiv, cu condiţia ca alimentul să aibă pH acid (mai mic decât 7). Astfel se previn degradările enzimatice şi bacteriene. Fiind oxidant, se mai utilizează şi ca agent de albire pentru făină, dar, în general el modifică (oxidează) culoarea naturală a alimentelor şi reduce cantitatea de vitamine din acestea. Prin încălzirea alimentului, aditivul se elimină sub formă de gaz. Când este ingerat, se descompune în ficat în sulfaţi inofensivi şi este eliminat prin urină.
Doza zilnică maximă: 0,7 mg/kg corp
Doza zilnică admisă pentru consumul umaneste de până la 0,7 mg/kg corp, doză ce poate fi uşor depăşită prin consum cumulat de produse ce conţin conservanţi derivaţi de sulf.
Doza maximă de includere: 10-2000 mg/kg sau mg/l
Doza zilnică admisă pentru consumul umaneste de până la 0,7 mg/kg corp, doză ce poate fi uşor depăşită prin consum cumulat de produse ce conţin conservanţi derivaţi de sulf.
Efecte secundare: 1
La persoanele astmatice poate provoca probleme respiratorii.
Contraindicații: Da
In doze mari, poate cauza alergii si probleme digestive.
Nu este permis in produse pentru sugari si copii mici.