ZAHĂRUL ÎMBĂTRÂNEȘTE PIELEA ? – InfoCons Protecția Consumatorilor – Alina Epure
„Zahărul distruge colagenul.” „Dacă vrei să nu faci riduri, renunță la dulce.” „Sugar face.” Afirmațiile au devenit atât de populare încât aproape că nu le mai punem la îndoială. Glicarea este un proces biologic real și are legătură cu îmbătrânirea țesuturilor. Dar te asigur că între această realitate și ideea că o prăjitură ne îmbătrânește pielea există o distanță foarte mare.
Ai mâncat desert și poate, undeva pe social media, ai auzit deja verdictul: „Zahărul îți distruge colagenul.”
Sună suficient de științific încât să ne sperie, mai ales când explicația continuă cu termeni precum: glicare, AGEs, stres oxidativ, inflamație, colagen.
Toți sunt termeni reali. Problema apare atunci când o succesiune de mecanisme biologice reale este transformată într-o concluzie pe care știința nu a formulat-o: „Dacă mănânci zahăr, faci riduri.”
Așadar, să separăm mecanismul de marketing.
Glicarea există. Dar ce este, de fapt?
Glicarea este un proces chimic neenzimatic prin care zaharurile reducătoare sau produșii lor de degradare reacționează cu proteine, lipide sau acizi nucleici.
În timp, printr-o succesiune de reacții, se pot forma produșii finali de glicare avansată, cunoscuți sub abrevierea AGE – advanced glycation end products.
AGE-urile se formează și în organism, dar nu reprezintă ceva ce apare exclusiv pentru că am mâncat desert.
Ele se acumulează odată cu vârsta, iar formarea lor este favorizată în anumite contexte metabolice, în special în condiții de hiperglicemie persistentă. În diabet, de exemplu, glicarea are o relevanță medicală majoră și este implicată în mecanisme asociate complicațiilor bolii.
AGE-urile pot proveni și din exterior, inclusiv din alimente, iar procesarea termică la temperaturi ridicate poate favoriza formarea anumitor compuși de glicare.
Prima concluzie este, deci, importantă: glicarea este reală.
Dar: glicarea nu este sinonimă cu „am mâncat zahăr”.
Ce legătură are glicarea cu pielea?
Una foarte interesantă.
Colagenul este o proteină cu durată lungă de viață și poate fi afectat de acumularea AGE-urilor.
Acestea pot forma legături încrucișate între fibrele de colagen și pot modifica proprietățile matricei extracelulare. Cercetarea descrie mecanisme prin care glicarea poate contribui la creșterea rigidității țesutului, reducerea elasticității și alterarea proceselor normale de reparare.
AGE-urile pot interacționa și cu receptorul RAGE, activând căi asociate stresului oxidativ și inflamației.
De aici vine ideea populară: zahăr – glicare – colagen deteriorat – riduri.
Lanțul pare logic, dar organismul nu funcționează printr-o ecuație atât de simplă.
Formarea și acumularea AGE-urilor se desfășoară în timp și sunt influențate de vârstă, metabolism, control glicemic, stres oxidativ, fumat, alimentație și alți factori.
Așadar, nu putem privi o prăjitură și spune: „Iată viitorul meu rid.”
„Am făcut un spike de glicemie.” Înseamnă că îmi îmbătrânește pielea?
Nu. După o masă care conține carbohidrați, creșterea glicemiei este un răspuns fiziologic normal. Organismul sănătos are mecanisme prin care gestionează glucoza din sânge.
Este foarte diferit de expunerea cronică la concentrații crescute de glucoză, așa cum se poate întâmpla în diabetul insuficient controlat.
Știm că hiperglicemia persistentă favorizează formarea AGE-urilor și că glicarea este relevantă pentru complicațiile diabetului.
Dar nu putem extrapola această realitate la concluzia: „Orice creștere postprandială a glicemiei îți îmbătrânește pielea.”
Este exact aceeași problemă despre care am vorbit atunci când am discutat despre „spike-urile” glicemice.
Un fenomen fiziologic normal nu trebuie transformat automat într-un pericol.
Altfel riscăm să producem o nouă anxietate alimentară:
să ne fie teamă de fructe,
de pâine,
de paste,
de desert,
de orice aliment care conține carbohidrați.
Te asigur că prevenția metabolică nu înseamnă să încercăm să avem o glicemie perfect plată după fiecare masă.
Atunci dacă renunț complet la zahăr, pielea mea nu mai îmbătrânește?
Ar fi extraordinar de simplu, dar nu este aceasta direcția potrivită prin care analizăm diferite compatibilități alimentare și impactul acestora.
Îmbătrânirea pielii este multifactorială.
Există îmbătrânirea intrinsecă, asociată proceselor biologice care apar odată cu vârsta.
Există și factori extrinseci, iar unul dintre cei mai importanți este expunerea la radiațiile ultraviolete.
OMS arată că atât UVA, cât și UVB contribuie la fotoîmbătrânire, iar UVA pătrunde mai profund în piele, unde poate afecta țesutul conjunctiv și vasele, contribuind în timp la pierderea elasticității și la îmbătrânirea prematură.
Fumatul este un alt factor relevant.
La fel, starea metabolică generală contează.
Genetica contează.
Vârsta contează.
Mediul contează.
Așadar, cineva poate elimina obsesiv fiecare gram de zahăr adăugat din alimentație și, în același timp, să ignore expunerea UV sau fumatul.
Din perspectiva Skin Longevity, aceasta ar fi o prioritizare cel puțin discutabilă.
Nu putem reduce îmbătrânirea unui organ atât de complex la un singur ingredient.
Dar AGE-urile din mâncare? Trebuie să începem să ne temem și de grătar?
AGE-urile nu se formează numai în corp.
Ele pot apărea și în alimente, mai ales prin anumite procese de preparare termică. Reacția Maillard – cea care contribuie inclusiv la culoarea, aroma și gustul alimentelor rumenite – este implicată în formarea unor astfel de compuși.
Temperaturile ridicate și metode precum prăjirea, coacerea intensă sau grill-ul pot favoriza formarea anumitor AGE-uri alimentare.
Dar nici aici nu avem nevoie de o nouă listă de alimente „toxice”.
Cercetarea privind AGE-urile alimentare este activă, însă relația dintre cantitatea ingerată, absorbție, metabolism, acumularea tisulară și efectele clinice este complexă.
O revizuire din 2025 consideră AGE-urile alimentare un posibil factor modificabil relevant pentru bolile asociate îmbătrânirii, dar aceasta este o zonă în care avem încă nevoie de cercetări clinice solide.
Așadar, nu avem nevoie să fierbem totul de teamă că mâncarea rumenită va determina apariția ridurilor.
Putem avea varietate și în metodele de preparare.
Și, mai ales, putem privi tiparul alimentar în ansamblu, nu fiecare reacție chimică din farfurie ca pe o amenințare.
Te asigur că o prăjitură nu îți face un rid
Poate aceasta este concluzia de care avem nevoie.
Da, glicarea există.
Da, AGE-urile se acumulează în țesuturi.
Da, colagenul poate fi afectat.
Da, hiperglicemia cronică favorizează glicarea.
Da, sănătatea metabolică este relevantă inclusiv pentru sănătatea pielii.
Dar din toate acestea nu rezultă: „Trebuie să elimin orice zahăr ca să nu îmbătrânesc.”
Un desert consumat într-un context alimentar echilibrat nu trebuie transformat într-o amenințare pentru frumusețe.
Mai important este ce facem repetat.
Cum arată alimentația noastră în timp?
Cum este sănătatea metabolică?
Fumăm?
Cum ne protejăm de expunerea UV excesivă?
Dormim?
Facem mișcare?
Avem o afecțiune metabolică ce necesită monitorizare și tratament?
Aceasta este diferența dintre biologia îmbătrânirii și marketingul fricii de îmbătrânire.
Știința ne poate ajuta să înțelegem glicarea.
Nu trebuie să o folosim pentru a ne face să ne fie frică de mâncare.
Data viitoare când auzi: „Zahărul îți distruge colagenul”
poți răspunde: „Glicarea există. Dar povestea este mult mai complexă.”
Pentru că te asigur că o prăjitură nu îți face un rid.
Iar dacă vrem să vorbim serios despre Skin Longevity, întrebarea nu este cum eliminăm fiecare moleculă de zahăr din viața noastră.
Este cum construim, ani la rând, un stil de viață care susține sănătatea metabolică și protejează pielea fără să transforme alimentația într-o sursă permanentă de teamă.
Dr. Alina Epure
Doctor în Științe Medicale – Nutriție
Președinte Fondator, Asociația Nutribalance Nature
Fondator al proiectului „Să creștem generații sănătoase”
