PERFORMANȚA VINE DIN FARFURIE – InfoCons Protecția Consumatorilor – Alina Epure
Începe școala și, odată cu ea, revine una dintre întrebările pe care părinții mi le adresează frecvent: „Ce să-i dau copilului pentru memorie și concentrare?”
Uneori întrebarea se referă la alimente. Alteori la omega-3, vitamine, magneziu sau diverse formule „pentru creier”. În spatele ei se află însă aceeași dorință legitimă: copilul să poată fi atent, să învețe, să își amintească și să facă față unui program solicitant.
Numai că un creier performant nu se construiește dintr-o capsulă și nici dintr-un singur „superaliment”. Creierul face parte dintr-un organism care doarme, mănâncă, se mișcă, trece prin stres, crește și se adaptează. Iar dacă vrem să vorbim despre nutriția creierului, trebuie să privim mai întâi întregul sistem.
Nu există o farfurie care garantează nota 10.
Există însă un mod de a mânca și de a trăi care poate oferi copilului resurse mai bune pentru a învăța.
Există, într-adevăr, „alimente pentru creier”?
Afine. Nuci. Somon. Avocado. Ciocolată neagră.
Internetul este plin de liste cu „cele mai bune 10 alimente pentru creier”. Multe dintre ele conțin alimente nutritive, dar problema începe atunci când le atribuim aproape proprietăți miraculoase.
Creierul nu funcționează pe baza unui ingredient secret.
Are nevoie de energie și de un aport adecvat de nutrienți: proteine și aminoacizi, acizi grași esențiali, vitamine și minerale, alături de carbohidrați, apă și un aport energetic suficient pentru vârsta și activitatea copilului.
De aceea, întrebarea „Care este cel mai bun aliment pentru memorie?” este probabil mai puțin utilă decât:
„Cum arată alimentația acestui copil într-o săptămână obișnuită?”
Există varietate?
Mănâncă suficient?
Are surse de proteine?
Consumă legume și fructe?
Există pește, ouă, lactate sau alternative potrivite, leguminoase, nuci și semințe, în funcție de toleranță și preferințe?
Alimentația lui este suficient de diversă încât să furnizeze micronutrienții necesari?
Un pumn de afine nu compensează săptămâni de mese haotice, după cum nici o zi în care copilul mănâncă mai puțin echilibrat nu îi „strică” sănătatea.
În nutriție, tiparul contează mai mult decât alimentul vedetă.
Creierul are nevoie de energie. Dar nu de un „roller-coaster” alimentar
„Nu a mâncat nimic până la ora două și nu se mai putea concentra.”
Nu este surprinzător. Copiii și adolescenții sunt organisme în creștere, iar școala presupune ore de atenție, procesare a informației, memorie și autocontrol. Dar aici apare frecvent o confuzie.
Creierul utilizează glucoza ca sursă importantă de energie. Asta nu înseamnă că are nevoie de bomboane, băuturi îndulcite sau produse dulci „ca să funcționeze”.
Glucoza poate proveni din digestia carbohidraților din numeroase alimente: cereale, pâine, orez, cartofi, fructe, leguminoase și altele.
Pentru o masă mai consistentă și mai sățioasă, putem combina sursa de carbohidrați cu proteine, grăsimi și alimente bogate în fibre.
De exemplu, în funcție de preferințe și toleranțe: un sandviș cu pâine integrală și o sursă de proteine, iaurt cu ovăz și fruct, ou cu pâine și legume, hummus cu lipie și legume sau o combinație simplă de fruct și nuci.
Nu pentru că există o formulă magică, ci pentru că o masă trebuie să susțină copilul într-o zi reală. Iar dacă adolescentul ajunge la școală după ce nu a mâncat de multe ore și continuă să nu mănânce până după-amiaza, întrebarea nu mai este doar ce supliment îl ajută să se concentreze.
Poate că trebuie să ne uităm mai întâi la energia pe care o are disponibilă.
Un mic dejun face copilul mai inteligent?
Aici merită să ieșim din extreme. Pe de o parte, auzim: „Micul dejun este cea mai importantă masă a zilei și fără el copilul nu poate învăța.” Pe de altă parte: „Micul dejun nu contează deloc.”
Realitatea este mai nuanțată.
O revizuire sistematică asupra copiilor și adolescenților a găsit dovezi că micul dejun poate avea efecte favorabile asupra unor rezultate cognitive și școlare, dar literatura este eterogenă, iar relația nu poate fi redusă la ideea că simplul fapt de a mânca dimineața produce automat performanță academică.
Unii copii se trezesc flămânzi. Alții nu pot mânca imediat după trezire.
Important este să nu transformăm micul dejun într-o luptă zilnică și nici să nu ignorăm situația în care copilul ajunge să petreacă o mare parte din zi fără aport alimentar suficient.
Putem adapta.
Un copil care nu poate mânca la 7:00 poate lua o gustare sau un mic dejun mai târziu, dacă programul școlii permite. Pentru altul, micul dejun poate fi o masă importantă înaintea unei zile lungi.
Și contează ce numim „mic dejun”.
Un produs foarte dulce și o băutură îndulcită nu devin automat o alegere optimă doar pentru că sunt consumate dimineața.
Întrebarea corectă nu este doar „Mănâncă micul dejun?”, ci „Cum arată întreaga lui zi, din punct de vedere alimentar? Ce mănâncă la toate mesele și la toate gustările?”
Fier, omega-3, vitamine: când nutrienții chiar contează
Aici conversația devine importantă.
Pentru funcționarea normală a sistemului nervos și pentru dezvoltare sunt necesari numeroși micronutrienți. Fierul, iodul, vitamina B12, folatul și alți nutrienți au roluri biologice importante, iar deficiențele pot avea consecințe.
Fierul este un exemplu relevant mai ales în adolescență. Deficitul de fier poate apărea inclusiv înaintea anemiei evidente și merită evaluat în contextul potrivit, mai ales când există oboseală, alimentație restrictivă sau pierderi menstruale importante.
Omega-3 este un alt subiect foarte popular. DHA este o componentă importantă a membranelor neuronale, iar peștele gras poate face parte dintr-o alimentație variată.
Dar de aici până la afirmația „omega-3 îl face pe copil mai inteligent” este o distanță pe care marketingul o parcurge uneori mult prea repede.
Același lucru este valabil pentru magneziu, zinc, vitaminele B sau vitamina D.
Un nutrient esențial pentru organism nu devine automat, în doze suplimentare, un amplificator al performanței cognitive.
Corectarea unei deficiențe și „optimizarea” unui copil sănătos sunt două lucruri diferite.
De aceea, suplimentele trebuie privite în contextul alimentației, istoricului, eventualelor simptome și, când este cazul, al recomandării medicale.
„Pentru memorie și concentrare” – ce cumpărăm, de fapt?
Rafturile farmaciilor și reclamele online ne oferă o categorie din ce în ce mai mare de produse pentru memorie, concentrare, energie intelectuală sau performanță școlară.
Iar începutul anului școlar este un moment ideal pentru marketing.
Ambalajele pot conține imagini cu creierul, formule „complexe”, termeni precum focus, IQ, memory sau brain și ingrediente care sună științific. Dar consumatorul informat trebuie să pună câteva întrebări înainte să cumpere:
Ce conține produsul?
În ce doză se recomandă?
Pentru ce categorie de vârstă este destinat?
Ce afirmație exactă face producătorul?
Există o deficiență sau o nevoie demonstrată?
Produsul conține mai multe ingrediente pe care copilul le primește deja din alte suplimente?
Și, foarte important:
Ce dovezi există că această formulă îmbunătățește performanța cognitivă la un copil sănătos?
În Uniunea Europeană, mențiunile de sănătate utilizate pentru alimente și suplimente sunt reglementate și există un registru public al mențiunilor autorizate și neautorizate. Faptul că un produs folosește termeni precum „brain”, „focus” sau imagini asociate performanței nu trebuie confundat automat cu dovada că îl va face pe copil să învețe mai bine.
Uneori, înaintea unui produs „pentru concentrare”, copilul are nevoie de ceva mult mai puțin spectaculos: somn, o masă suficientă, apă, mișcare și o pauză.
Acestea sunt mai greu de pus într-o cutie și de vândut.
Dar biologia nu funcționează după regulile marketingului.
Farfuria unui creier de nota 10 nu există. Rutina care îl susține, da.
Dacă ar exista un aliment care îi face pe copii mai inteligenți, probabil că fiecare părinte l-ar pune deja în ghiozdan. Dar performanța cognitivă este rezultatul unei ecuații mult mai complexe.
Nutriția contează.
La fel și somnul.
Mișcarea contează.
La fel și stresul.
Hidratarea contează.
La fel și relațiile, mediul școlar, timpul de recuperare, particularitățile individuale și sănătatea copilului.
De aceea, în proiectul „Să creștem generații sănătoase” nu vorbim despre alimentație ca despre un pilon izolat. O conectăm cu somnul, mișcarea, relațiile sănătoase, managementul stresului și prevenirea comportamentelor adictive.
Pentru că exact așa funcționează viața reală.
Un adolescent care a dormit patru ore nu va transforma oboseala într-o performanță cognitivă extraordinară pentru că a mâncat nuci dimineața.
Un copil care nu a mâncat aproape nimic întreaga zi nu are nevoie să fie certat că „nu se concentrează”.
Iar un elev care trăiește sub stres permanent nu poate fi redus la întrebarea „ce vitamine îi lipsesc?”.
La începutul acestui an școlar, poate că ar trebui să schimbăm întrebarea.
În loc de: „Ce să-i dau copilului pentru creier?” putem întreba: „Ce îi oferim, zi de zi, ca organismul și creierul lui să poată funcționa bine, la capacitatea maximă individuală?”
Răspunsul este mai puțin spectaculos decât promisiunea unui superaliment.
O alimentație suficientă și variată. Somn. Mișcare. Apă. Relații în care copilul se simte în siguranță. Pauze. Acces la evaluare medicală atunci când ceva nu este în regulă.
Și libertatea de a nu funcționa permanent la capacitate maximă.
Pentru că un „creier de nota 10” nu este un creier care primește alimentul perfect.
Este un creier care are resurse să învețe, să fie curios, să se adapteze, să se odihnească și să continue.
Iar cea mai bună investiție în performanța unui copil nu începe cu întrebarea „Ce cumpăr?”
Începe cu întrebarea: „De ce are nevoie?”
Dr. Alina Epure
Doctor în Științe Medicale – Nutriție
Președinte Fondator, Asociația Nutribalance Nature
Fondator al proiectului „Să creștem generații sănătoase”
