OBOSEALA – RISCUL INVIZIBIL DIN SPATELE PERFORMANȚEI – InfoCons Protecția Consumatorilor – Alina Epure
Un manager conduce compania, ia zeci de decizii, răspunde oamenilor, călătorește, intră dintr-o întâlnire în alta și pare că funcționează impecabil. Dar ce se întâmplă când omul de la care toți așteaptă claritate începe să rămână fără resurse?
La ora 7:00 este deja pe telefon, cu agenda clarificată.
La 8:30 începe prima întâlnire.
Urmează decizii.
Bugete.
Oameni.
Probleme.
Negocieri.
Mesaje.
Un prânz mâncat în fața laptopului sau, uneori, nici acela.
Seara ajunge acasă, dar mintea rămâne la birou.
La 23:30 răspunde la ultimul e-mail.
La 5:30 sau 6:00 sună alarma.
Și a doua zi o ia de la capăt.
Când îl întrebi cum este, răspunde aproape reflex: „Bine. Doar puțin obosit, dar beau o cafea și îmi revin.”
Numai că acel „puțin obosit” durează de șase luni. Poate de doi ani.
Nu și-a pierdut încă funcționalitatea. Continuă să conducă. Continuă să producă rezultate. Uneori chiar performează excepțional. Și tocmai aceasta poate fi capcana.
Pentru că am învățat să recunoaștem problema atunci când omul nu mai poate.
Mult mai greu o recunoaștem atunci când încă poate, dar plătește din ce în ce mai mult pentru a putea.
Managerul obosit nu arată întotdeauna obosit
Avem o imagine aproape cinematografică despre epuizare.
Omul care nu se mai poate ridica din pat, care nu mai lucrează, care spune: „Nu mai pot.”
În realitate, un lider poate funcționa mult timp cu somn insuficient, stres prelungit și recuperare inadecvată.
Își respectă întâlnirile.
Ține prezentarea.
Închide contractul.
Răspunde echipei.
Pleacă în următoarea delegație.
Din exterior, nimic nu pare să se fi schimbat. În interior însă pot apărea semnale aparent mici: dimineața devine tot mai greu de început, concentrarea necesită mai mult efort, lucrurile simple irită, memoria pare mai puțin precisă, seara apare nevoia de dulce, alcool sau ceva care să relaxeze, cafeaua nu mai este plăcere, ci combustibil, weekendul nu mai este suficient pentru recuperare.
Aceste simptome nu demonstrează singure o anumită boală și nici nu trebuie etichetate automat drept burnout. Oboseala persistentă poate avea numeroase cauze, inclusiv medicale, care trebuie evaluate atunci când situația o impune.
Dar există o întrebare pe care liderii o amână frecvent: „Cât timp mai pot funcționa în acest ritm fără consecințe?”
Când creierul obosește, nu scade doar energia. Se poate schimba calitatea deciziei
Pentru un lider, aceasta este probabil partea cea mai importantă. Oboseala nu este doar rezultatul unul somn insuficient, care afectează procese cognitive relevante pentru performanță: atenția susținută, timpul de reacție, memoria de lucru și funcțiile executive. Privarea de somn poate afecta și luarea deciziilor, deși efectele diferă în funcție de sarcină și context.
Iar liderul lucrează exact cu aceste resurse.
Trebuie să filtreze informația.
Să prioritizeze.
Să anticipeze consecințe.
Să gestioneze incertitudinea.
Să își regleze reacțiile emoționale.
Să observe ce nu se spune într-o întâlnire.
Să decidă uneori în câteva minute lucruri cu efecte pentru sute sau mii de oameni.
Problema este că omul obosit nu primește întotdeauna o alertă clară: „Astăzi capacitatea ta de decizie este cu 18% mai slabă.”
Se simte doar puțin mai nerăbdător.
Mai impulsiv.
Mai rigid.
Mai puțin curios.
Poate asculta mai puțin și decide mai repede.
Poate avea un apetit modificat.
De aceea, pentru leadership, somnul și recuperarea nu sunt doar probleme de wellness.
Sunt probleme de performanță cognitivă și management al riscului.
„Eu funcționez foarte bine cu cinci ore de somn”
Este una dintre afirmațiile pe care le auzim frecvent de la oamenii foarte ocupați.
Și este posibil ca persoana să creadă sincer acest lucru.
Există diferențe individuale în necesarul de somn. Dar adulții care funcționează optim în mod natural cu foarte puțin somn reprezintă excepția, nu regula.
Pentru majoritatea adulților, recomandările actuale plasează somnul regulat în jurul a cel puțin șapte ore pe noapte, cu variații individuale.
Mai există însă un fenomen important: putem deveni obișnuiți cu senzația de oboseală fără ca acest lucru să însemne că efectele privării cronice de somn au dispărut.
Aici cultura leadershipului poate deveni periculoasă.
„Dorm patru ore.”
„N-am avut concediu de doi ani.”
„Am șapte zboruri luna aceasta.”
„Sunt disponibil 24/7.”
Uneori acestea sunt rostite aproape ca niște indicatori de performanță.
Dar numărul de ore în care putem rămâne conectați nu este sinonim cu valoarea pe care o producem.
A fi permanent disponibil nu înseamnă a fi permanent performant.
Corpul liderului nu citește organigrama
Putem avea o funcție excepțională.
Putem conduce o companie.
Putem avea șofer, asistent, agendă impecabilă și acces la cea mai bună tehnologie.
Biologia rămâne însă biologie.
Organismul are nevoie de somn.
De hrană adecvată.
De mișcare.
De perioade de recuperare.
De relații.
De timp în care sistemul nu este permanent în alertă.
Stresul acut este o parte normală și uneori utilă a vieții. Ne mobilizează resursele atunci când trebuie să răspundem unei provocări.
Problema este lipsa recuperării.
Când urgența devine normalitate.
Când telefonul intră în dormitor.
Când fiecare masă este o întâlnire.
Când vacanța este petrecută răspunzând la e-mailuri.
Când mișcarea este prima activitate eliminată din calendar pentru că „nu mai este timp”.
Când relațiile primesc doar energia rămasă după ce compania și-a luat partea.
Corpul nu știe că este trimestrul patru.
Nu știe că există un board meeting.
Știe doar cât a dormit, cât s-a recuperat și la ce solicitări trebuie să răspundă.
Cea mai periculoasă formă de oboseală poate fi cea pe care o compensezi foarte bine
Cafea dimineața.
Încă una la ora 11.
Ceva dulce după-amiaza.
Poate un energizant înaintea unei prezentări.
Seara, un pahar de vin pentru o aparentă deconectare.
Telefon până târziu.
A doua zi, din nou cafea.
Niciunul dintre aceste comportamente luat izolat nu definește automat o problemă.
Dar împreună pot ascunde o întrebare: îmi susțin performanța sau doar compensez lipsa recuperării?
Aceasta este diferența dintre energie și stimulare.
Cofeina poate crește temporar vigilența.
Nu înlocuiește somnul.
Vacanța poate ajuta.
Nu repară singură un sistem de lucru care produce epuizare în celelalte 350 de zile.
Un weekend la spa poate fi plăcut.
Dar wellnessul nu poate fi doar locul în care reparăm periodic ceea ce leadershipul consumă permanent.
Prevenția reală începe când recuperarea intră în arhitectura performanței, nu doar în programul de concediu.
Poate că adevărata performanță a liderului este să poată conduce bine și peste zece ani
În business măsurăm aproape totul.
Venituri.
Productivitate.
Cash-flow.
Retenție.
Engagement.
Performanța echipelor.
Dar măsurăm foarte rar capacitatea biologică a omului care trebuie să susțină toate aceste rezultate.
Aici cred că trebuie schimbată conversația despre executive health.
Nu: „Cum îl facem pe CEO să reziste și mai mult?”, ci „Cum construim performanță pe care omul o poate susține fără să își consume sănătatea pentru ea?”
Aceasta înseamnă prevenție reală și aduce împreună evaluarea sănătății cardiometabolice și a factorilor de risc, somnul, activitatea fizică, alimentația, sănătatea mintală, recuperarea, relațiile, screening medical adaptat vârstei, istoricului și riscului individual.
Și, uneori, curajul de a investiga o oboseală care persistă în loc să o acoperim cu încă o cafea. Anemia, tulburările tiroidiene, apneea de somn, infecțiile, efectele unor medicamente, depresia și numeroase alte afecțiuni pot avea oboseala printre manifestări.
De aceea, oboseala persistentă, progresivă sau asociată cu alte simptome nu trebuie banalizată.
Dar există și o schimbare culturală de făcut. Trebuie să încetăm să confundăm epuizarea cu ambiția.
Un lider odihnit nu este mai puțin dedicat.
Un lider care își protejează somnul nu este mai puțin performant.
Un lider care își programează mișcarea nu pierde timp.
Un lider care se recuperează nu abandonează performanța.
O face sustenabilă.
În medicina longevității vorbim tot mai mult despre healthspan, practic despre anii pe care îi trăim cu sănătate, funcționalitate și autonomie, nu doar despre numărul total de ani.
Poate că avem nevoie de aceeași schimbare și în leadership.
Nu doar: Cât de sus poți ajunge?
Ci: În ce stare vei fi când ajungi acolo? Cum îți menții sănătatea pentru a susține ritmul zilnic în care vrei să funcționezi?
Cea mai costisitoare oboseală nu este întotdeauna cea care te obligă să te oprești. Uneori este cea care îți permite să continui suficient de mult încât să uiți că a funcționa nu este același lucru cu a fi bine.
Dr. Alina Epure
Doctor în Științe Medicale – Nutriție
Președinte Fondator, Asociația Nutribalance Nature
Fondator al proiectului „Să creștem generații sănătoase”
