InfoCons Protecția Consumatorilor de Produse Apicole – O stupină nu produce doar miere. Contribuie și la biodiversitate. – Cosmin Herța
În spatele fiecărui zbor al unei albine există un rol mult mai important decât pare: polenizarea și susținerea vieții vegetale.
Când vorbim despre apicultură, primul lucru la care ne gândim este, firesc, mierea.
Borcanul, gustul, sortimentul, aroma.
Dar mierea este doar una dintre consecințele unei relații mult mai importante dintre albine și natură.
Albinele fac parte dintr-un ecosistem în care polenizarea are un rol esențial.
Iar o stupină poate deveni, indirect, parte dintr-un mecanism natural care susține diversitatea vegetală.
Ce este, de fapt, polenizarea?
Pentru a se reproduce, numeroase plante cu flori au nevoie ca polenul să ajungă de la o floare la alta.
Acest transfer poate fi realizat prin vânt, apă sau diferite animale.
Printre cei mai importanți polenizatori se numără insectele, iar albinele ocupă un loc deosebit datorită modului în care își desfășoară activitatea.
Atunci când o albină vizitează florile pentru a colecta nectar și polen, particule de polen se pot fixa pe corpul său și pot fi transportate ulterior către alte flori.
Astfel, ceea ce pentru albină reprezintă căutarea hranei contribuie, în același timp, la reproducerea plantelor.
Albinele nu „polenizează intenționat„
Este o diferență interesantă.
Albina nu zboară din floare în floare cu obiectivul de a ajuta planta.
Ea caută resurse pentru colonie.
Însă corpul său este adaptat perfect pentru acest tip de activitate.
Firele de păr de pe corp și structurile specializate pentru colectarea polenului permit transportul acestuia în timpul zborului.
Astfel, un comportament menit să asigure hrana coloniei produce un efect important asupra ecosistemului.
Natura transformă activitatea albinei într-un serviciu ecologic.
De ce este polenizarea atât de importantă?
Pentru că reproducerea multor plante depinde de ea.
Iar plantele stau la baza unor întregi lanțuri ecologice.
Ele oferă hrană și adăpost pentru numeroase organisme.
Susțin insecte, păsări și alte animale.
Contribuie la formarea semințelor și fructelor.
Mențin diversitatea vegetală.
De aceea, atunci când vorbim despre polenizare, nu vorbim doar despre flori.
Vorbim despre funcționarea unor ecosisteme întregi.
De la o floare la un întreg ecosistem
O singură vizită a unei albine la o floare poate părea neînsemnată.
Dar activitatea se repetă de mii și mii de ori.
O colonie poate efectua numeroase zboruri într-o perioadă favorabilă, iar fiecare zbor face parte dintr-un proces natural mult mai amplu.
Florile sunt polenizate.
Plantele pot produce semințe și fructe.
Acestea devin resurse pentru alte organisme.
Iar ecosistemul continuă să funcționeze.
Un gest minuscul, repetat de milioane de ori, poate avea consecințe la scară largă.
Albinele și diversitatea plantelor
Există o relație în ambele sensuri.
Albinele beneficiază de existența unei vegetații diverse, care le oferă nectar și polen.
În același timp, prin polenizare, ele contribuie la reproducerea numeroaselor plante.
Cu cât un teritoriu are o varietate mai mare de plante cu flori, cu atât poate oferi resurse diferite pentru polenizatori.
Iar cu cât există mai mulți polenizatori activi, cu atât poate fi susținută reproducerea unei game mai largi de plante.
Este un cerc natural în care biodiversitatea susține polenizatorii, iar polenizatorii contribuie la biodiversitate.
Nu toate plantele depind în aceeași măsură de albine
Este important să nu simplificăm.
Nu toate plantele sunt polenizate de albine și nu toate culturile depind exclusiv de ele.
Unele plante sunt polenizate de vânt.
Altele se pot autopoleniza.
Există și numeroase alte insecte și animale care contribuie la polenizare.
Însă albinele sunt printre cei mai cunoscuți și importanți polenizatori, iar activitatea lor are o valoare ecologică semnificativă.
De aceea, protejarea lor trebuie privită în contextul mai larg al protejării polenizatorilor și a habitatelor acestora.
O stupină poate susține un peisaj viu
Prezența unei stupine într-un teritoriu bogat în plante cu flori creează o relație interesantă între apicultură și mediul natural.
Albinele exploatează resursele florale disponibile.
Plantele beneficiază, la rândul lor, de activitatea polenizatorilor.
Iar rezultatul poate fi un peisaj în care agricultura, vegetația spontană și ecosistemele naturale coexistă.
De aceea, o stupină nu trebuie privită doar prin cantitatea de miere pe care o produce.
Valoarea sa poate depăși ceea ce se află în borcan.
Ce se întâmplă cu plantele care sunt polenizate?
În funcție de specie, polenizarea poate contribui la formarea fructelor și semințelor.
Asta înseamnă că activitatea polenizatorilor poate avea efecte vizibile asupra întregului ciclu de viață al plantelor.
O floare devine fruct.
Fructul produce semințe.
Semințele pot da naștere unor noi plante.
Iar aceste plante pot deveni, la rândul lor, resurse pentru alte organisme.
Polenizarea este una dintre verigile prin care natura se regenerează.
Mai mult decât miere
Aceasta este, poate, una dintre cele mai importante perspective asupra apiculturii.
Mierea este produsul pe care îl putem cumpăra și consuma.
Dar activitatea albinelor are o valoare care nu poate fi pusă într-un borcan.
Fiecare zbor contribuie la un proces ecologic.
Fiecare floare vizitată face parte dintr-o rețea mai largă.
Iar fiecare habitat în care există plante cu flori poate deveni un spațiu important pentru polenizatori.
Mierea este ceea ce vedem. Polenizarea este ceea ce se întâmplă dincolo de ea.
De ce contează biodiversitatea pentru viitorul apiculturii?
Pentru că albinele au nevoie de hrană diversă și disponibilă în timp.
Un teritoriu cu o varietate de plante poate oferi resurse în perioade diferite ale sezonului.
În schimb, un peisaj dominat de o singură specie vegetală poate avea perioade foarte bogate, urmate de intervale cu resurse reduse.
Diversitatea vegetală contribuie astfel la existența unui ecosistem mai complex.
Iar un ecosistem complex oferă mai multe forme de viață și mai multe interacțiuni naturale.
Albinele nu sunt singurii polenizatori
Este important să nu uităm acest lucru.
Fluturii, bondarii, anumite viespi, gândacii și alte insecte participă, la rândul lor, la polenizare.
Fiecare are propriul rol.
De aceea, protejarea biodiversității nu înseamnă doar protejarea albinei domestice.
Înseamnă protejarea habitatelor și a diversității biologice care permit tuturor acestor organisme să existe.
O natură sănătoasă are nevoie de mai multe specii, nu de una singură.
Ce poate face consumatorul?
Înțelegerea rolului albinelor este primul pas.
Dar există și gesturi simple care pot contribui la susținerea polenizatorilor:
🌼 plantarea unor flori care oferă resurse pentru insecte; 🌿 păstrarea unor zone cu vegetație diversă; 🐝 evitarea distrugerii inutile a habitatelor; 🌱 susținerea biodiversității în spațiile verzi; 🌸 alegerea unor plante care înfloresc în perioade diferite ale anului.
Nu este nevoie de un teren întins.
Uneori, chiar și o mică zonă cu flori poate deveni o resursă pentru insectele polenizatoare.
Concluzie
O stupină produce miere.
Dar albinele fac mult mai mult decât atât.
Prin activitatea lor de polenizare, ele participă la reproducerea plantelor și la menținerea unor relații esențiale în ecosistem.
Iar această contribuție nu poate fi măsurată în kilograme sau în valoarea unui borcan.
Este o valoare ecologică.
Albinele transformă căutarea hranei într-un proces care ajută natura să se regenereze.
De aceea, atunci când privim o stupină, merită să vedem mai mult decât stupii și mierea.
Să vedem florile.
Să vedem polenizatorii.
Să vedem plantele care se reproduc.
Și să vedem întregul ecosistem care funcționează în jurul lor.
Pentru că, în cele din urmă:
o stupină nu produce doar miere. Produce și legături între albine, flori și natură.
Autor:
Cosmin Herța
Președinte – Asociația Herta Bio Apicole
Fondator Herta Bio Apicole
