NEBUNIA PROTEINELOR – AVEM NEVOIE DE ATÂTEA PROTEINE SAU DOAR NI SE VÂND MAI MULTE ? – InfoCons Protecția Consumatorilor – Alina Epure
Iaurt proteic, budincă proteică, baton proteic, pâine proteică, cereale proteice. Proteina a devenit vedeta rafturilor. Dar „mai mult” înseamnă automat „mai bine”?
Intrăm într-un supermarket și este aproape imposibil să nu observăm.
HIGH PROTEIN.
Scris mare pe iaurt.
Pe budincă.
Pe baton.
Pe cereale.
Pe pâine.
Pe băuturi.
Uneori chiar pe produse care, până nu demult, nu aveau nicio ambiție de a deveni „proteice”.
Proteina a devenit unul dintre cele mai puternice cuvinte din nutriția contemporană. Este asociată cu un corp tonifiat, sațietate, sport, slăbit, energie, metabolism și, tot mai frecvent, cu longevitatea.
Și există motive bune pentru care vorbim despre proteine, fiind esențiale. Participă la formarea și menținerea țesuturilor, enzimelor și multor molecule implicate în funcționarea organismului. Sunt deosebit de importante în perioadele de creștere și au un rol major în menținerea masei musculare de-a lungul vieții.
Problema începe atunci când de la „proteina este esențială” ajungem la concluzia: „Cu cât mănânc mai multă, cu atât sunt mai sănătos.”
Pentru că acestea sunt două afirmații foarte diferite.
De ce a devenit proteina noul superstar al nutriției?
Nutriția are propriile mode.
Au existat perioade în care grăsimea era principalul inamic.
Apoi carbohidrații.
Apoi zahărul.
Astăzi, într-o bună parte a industriei wellness, proteina ocupă poziția opusă: nutrientul pe care vrem să îl adăugăm peste tot.
Există și o explicație biologică.
Proteinele furnizează aminoacizi necesari organismului și contribuie la menținerea și dezvoltarea masei musculare. Un aport adecvat este important pentru copii și adolescenți în creștere, pentru adulți, pentru persoanele active și, într-un context diferit, pentru adulții vârstnici, la care conservarea masei și funcției musculare devine o componentă importantă a îmbătrânirii sănătoase.
Dar un nutrient important este și o oportunitate extraordinară de marketing.
Cuvântul „proteină” transmite astăzi aproape instantaneu ideea de produs sănătos.
Iar aici trebuie să facem distincția dintre fiziologie și ambalaj.
Un produs nu devine automat alegerea cea mai potrivită doar pentru că are mai multe proteine.
Și o dietă nu devine automat mai sănătoasă doar pentru că am crescut un singur macronutrient.
Corpul are nevoie de proteine.
Dar are nevoie și de carbohidrați, grăsimi, fibre, vitamine, minerale și suficientă energie.
Nutriția este un sistem, nu o competiție între nutrienți.
De câte proteine avem, de fapt, nevoie?
Aceasta este întrebarea pe care reclamele o evită adesea.
Pentru că răspunsul este: depinde.
Necesarul de proteine diferă în funcție de vârstă, greutate corporală, stadiul de creștere, nivelul de activitate fizică, obiectivele sportive, starea de sănătate și alte particularități individuale.
Un sportiv poate avea nevoi diferite de un adult sedentar.
Un adolescent aflat în plină creștere are un context diferit de un adult de 40 de ani.
Un vârstnic cu risc de pierdere a masei musculare are alte priorități.
Iar o persoană cu anumite afecțiuni medicale poate avea nevoie de recomandări individualizate.
De aceea, întrebarea „Câte proteine sunt bune?” fără să știm pentru cine este aproape imposibil de separat de context.
Adolescenții care merg la sală au nevoie de pudre proteice?
Este o întrebare pe care o aud tot mai des.
Adolescentul începe sala.
După câteva săptămâni apare shakerul.
Apoi pudra proteică.
Uneori creatina.
Apoi produse pre-workout.
Iar alimentația de bază nici măcar nu a fost evaluată.
Este adevărat că activitatea fizică și dezvoltarea masei musculare cresc interesul pentru aportul proteic. Dar aceasta nu înseamnă că fiecare adolescent care face sport are automat nevoie de suplimente proteice.
În primul rând, trebuie să vedem câtă proteină primește deja din alimentație.
Ouă.
Lactate.
Pește.
Carne.
Leguminoase.
Tofu și alte produse din soia.
Nuci și semințe.
Cereale și combinațiile alimentare din întreaga zi.
Pentru mulți adolescenți, întrebarea mai relevantă nu este:
„Ce pudră proteică să cumpăr?”
ci:
„Mănâncă suficient pentru cât crește și pentru cât sport face?”
Pentru că dezvoltarea musculară nu depinde numai de proteină.
Are nevoie de stimulul antrenamentului, energie suficientă, recuperare și somn.
Un shake proteic băut după o noapte de cinci ore nu poate înlocui recuperarea.
Și nici suplimentul nu poate transforma un program alimentar haotic într-unul echilibrat.
„High protein” înseamnă automat mai sănătos?
Nu. Înseamnă că produsul îndeplinește anumite criterii privind conținutul de proteine.
În Uniunea Europeană, mențiunea „sursă de proteine” poate fi utilizată atunci când cel puțin 12% din valoarea energetică a alimentului provine din proteine, iar „bogat în proteine/high protein” atunci când cel puțin 20% din energie provine din proteine. Comisia Europeană – mențiuni nutriționale autorizate.
Așadar, „high protein” are o semnificație reglementată.
Dar nu este un calificativ pentru întreaga valoare nutrițională a produsului. Un desert poate fi high protein și rămâne desert.
Un baton proteic poate fi util într-un anumit context, dar nu devine obligatoriu pentru sănătate.
O budincă proteică poate fi o alegere care îți place, fără să fie nevoie să îi atribuim proprietăți miraculoase.
Aceasta este diferența dintre informație și efectul de halou.
Vedem un atribut pe care îl considerăm pozitiv și îl transferăm mental asupra întregului produs:
„Are proteine, deci este sănătos.”
Exact aici intervine alfabetizarea consumatorului.
Întoarcem ambalajul.
Cităm lista ingredientelor.
Comparăm produsele per 100 g sau 100 ml.
Ne uităm la proteine, dar și la restul compoziției.
Și ne întrebăm dacă avem nevoie de avantajul pentru care plătim uneori un preț mai mare.
Dar pentru longevitate? Nu avem nevoie de cât mai multă masă musculară?
Masa musculară contează enorm în discuția despre îmbătrânirea sănătoasă. Odată cu înaintarea în vârstă, pierderea masei, forței și funcției musculare poate afecta mobilitatea, independența și calitatea vieții.
De aceea, proteina are un loc important în conversația despre longevitate.
Dar apare din nou tentația de a căuta un singur ingredient pentru o problemă complexă.
Mușchiul nu se construiește numai din proteină. Are nevoie de mișcare, în special de stimul mecanic adecvat, de energie suficientă și de recuperare.
Putem consuma produse proteice toată ziua și să fim aproape complet sedentari. Aceasta nu este o strategie completă de longevitate.
La fel, nu putem extrapola recomandările pentru adulții vârstnici cu risc de sarcopenie la un adolescent sănătos sau la orice adult tânăr.
Longevitatea înseamnă să păstrăm funcția organismului cât mai mult timp.
Nu să maximizăm un nutrient. Poate că întrebarea relevantă nu este:
„Cum mănânc cât mai multe proteine?”
Ci:
„Cum îmi protejez masa și funcția musculară pe parcursul vieții?”
Iar răspunsul include proteine adecvate, dar și activitate fizică, somn, sănătate metabolică și un stil de viață coerent.
Înainte să pui „protein” în coș, pune o întrebare
Proteina nu este problema.
Nici produsele high protein nu sunt problema.
Problema apare când marketingul transformă necesarul în obsesie.
Când un adolescent crede că nu poate construi masă musculară fără un raft de suplimente.
Când un adult consideră că un baton este automat mai bun decât un aliment obișnuit doar pentru că scrie „20 g protein”.
Când ajungem să evaluăm fiecare masă exclusiv prin întrebarea: „Câte proteine are?”
În proiectul „Să creștem generații sănătoase”, unul dintre obiectivele educației alimentare este tocmai ieșirea din această logică a extremelor.
Nu vrem să construim o generație care se teme de carbohidrați și idolatrizează proteina.
Vrem o generație care înțelege de ce organismul are nevoie de ambele.
Care poate citi o etichetă.
Care înțelege diferența dintre nevoie și marketing.
Care știe că alimentația se adaptează vârstei, corpului, activității și contextului.
Și care nu confundă sănătatea cu produsul aflat în trend anul acesta.
Așadar, data viitoare când vedem HIGH PROTEIN scris mare pe ambalaj, nu trebuie nici să fugim de produs, nici să îl punem automat în coș.
Putem pune o singură întrebare: „Am nevoie de mai multe proteine sau doar mi s-a spus foarte convingător că am nevoie?”
Proteinele sunt esențiale, dar sănătatea nu se construiește din cât mai mult. Se construiește din cât avem nevoie, la momentul potrivit, în contextul potrivit, la nivel individual, nu în pas cu moda.
Dr. Alina Epure
Doctor în Științe Medicale – Nutriție
Președinte Fondator, Asociația Nutribalance Nature
Fondator al proiectului „Să creștem generații sănătoase”
