Educația de mediu – de la informație la responsabilitate – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan
Cum învățăm să înțelegem mediul și să facem alegeri mai responsabile
Cât de mult contează ceea ce știm despre mediul în care trăim? Și, mai ales, cât de mult se schimbă comportamentul nostru atunci când înțelegem efectele propriilor alegeri?
Sunt întrebări care au devenit tot mai importante într-o perioadă în care probleme precum schimbările climatice, poluarea, cantitatea tot mai mare de deșeuri, pierderea biodiversității și consumul de resurse sunt discutate tot mai des.
Educația pentru mediu poate avea un rol important în acest proces. Nu este însă vorba doar despre a învăța câteva reguli – să reciclăm, să economisim apa sau să plantăm copaci. Este vorba despre înțelegerea legăturii dintre comportamentul nostru, economie, comunitate și mediul natural.
Ce înseamnă, de fapt, educația pentru mediu?
Educația de mediu presupune mai mult decât acumularea unor informații despre natură.
Înseamnă să înțelegem de unde provin resursele pe care le folosim, cum sunt produse lucrurile pe care le cumpărăm, ce se întâmplă cu ele după ce nu le mai folosim și care sunt consecințele anumitor alegeri.
Un copil poate învăța că apa este o resursă importantă. Un adolescent poate înțelege ce înseamnă consumul excesiv. Un adult poate afla cum poate reduce risipa alimentară sau cum poate reutiliza anumite produse.
Dar educația devine cu adevărat relevantă atunci când informația poate fi legată de viața de zi cu zi.
Nu este suficient să știm că deșeurile reprezintă o problemă. Este important să înțelegem de ce apar, cum pot fi reduse și ce putem face concret.
Educația începe înainte de școală
Primele comportamente legate de consum și responsabilitate se formează în familie.
Copilul observă dacă părinții sting lumina atunci când nu este necesară, dacă folosesc apa cu atenție, dacă repară obiectele, dacă refolosesc anumite produse sau dacă aruncă totul fără să se gândească.
Mai târziu, școala poate transforma aceste comportamente în cunoștințe și explicații.
De aceea, educația pentru mediu nu ar trebui privită ca responsabilitatea unei singure persoane sau a unei singure instituții. Familia poate forma primele obiceiuri, școala poate explica mecanismele, comunitatea poate crea contexte de implicare, iar autoritățile pot asigura infrastructura și regulile necesare.
De la „să protejăm natura” la „să înțelegem de ce”
Mesajele generale despre protejarea naturii sunt importante, dar pot deveni mai eficiente atunci când sunt însoțite de explicații.
- De ce este important să reducem risipa alimentară?
- De ce contează cât de mult consumăm?
- Ce se întâmplă cu un produs după ce îl aruncăm?
- De ce este mai bine, în anumite situații, să reparăm un obiect decât să cumpărăm unul nou?
- Ce înseamnă un produs durabil?
- Ce legătură există între consumul de energie și schimbările climatice?
Astfel de întrebări îi ajută pe oameni să vadă legătura dintre gesturile aparent mici și procesele mai mari.
Educația de mediu nu ar trebui să ofere doar răspunsuri. Ar trebui să îi învețe pe oameni să pună întrebările potrivite.
Școala poate transforma teoria în experiență
În educație, experiența practică poate avea un rol important.
O lecție despre biodiversitate poate fi completată de observarea unui parc sau a unei păduri. O discuție despre deșeuri poate fi urmată de analizarea cantității de gunoi produsă într-o clasă. O lecție despre consum poate porni de la etichetele produselor pe care elevii le cumpără în mod obișnuit.
Astfel, mediul devine mai puțin o temă abstractă și mai mult o realitate observabilă.
În același timp, educația de mediu nu trebuie să se limiteze la disciplinele tradițional asociate cu natura. Economia, tehnologia, geografia, matematica, sociologia și chiar educația civică pot contribui la înțelegerea problemelor de mediu.
De exemplu, matematica poate ajuta elevii să interpreteze date despre consum și poluare, economia poate explica relația dintre producție și resurse, iar educația civică poate arăta cum pot cetățenii participa la deciziile comunității.
Nu doar copiii au nevoie de educație de mediu
Este ușor să asociem educația pentru mediu cu școala și cu generațiile tinere. În realitate, adulții au un rol la fel de important. Un consumator trebuie să poată înțelege informațiile de pe etichete. Un proprietar poate învăța cum să reducă pierderile de energie. Un angajat poate contribui la reducerea consumului de resurse la locul de muncă. Un antreprenor poate lua în calcul repararea și reutilizarea produselor.
Educația de mediu poate avea loc și prin campanii publice, presă, documentare, platforme online, organizații neguvernamentale, cursuri sau proiecte comunitare.
În acest sens, este mai potrivit să vorbim despre învățare pe tot parcursul vieții decât despre o educație care se termină odată cu școala.
Un exemplu internațional: UNEP
La nivel internațional, există numeroase organizații care sprijină educația pentru mediu.
Un exemplu este Programul Națiunilor Unite pentru Mediu – UNEP, care dezvoltă programe și resurse educaționale pentru copii, tineri, universități și comunități.
Printre inițiativele sale se află Earth School și programe dedicate implicării tinerilor în probleme precum poluarea cu plastic și protejarea mediului. UNEP subliniază că educația poate contribui la dezvoltarea cunoștințelor și competențelor necesare pentru participarea la soluționarea problemelor de mediu.
Exemplul UNEP arată că educația de mediu este privită la nivel internațional ca un proces care poate depăși limitele școlii și poate implica tinerii, universitățile și comunitățile.
Este însă doar un exemplu dintr-un domeniu mult mai larg.
Companiile au și ele un rol educativ
Oamenii învață și prin ceea ce văd în jurul lor.
Atunci când o companie oferă informații clare despre originea unui produs, despre materialele utilizate sau despre posibilitatea de reparare și reutilizare, consumatorul poate lua o decizie mai bine informată.
Unele companii dezvoltă programe de colectare a produselor vechi, oferă servicii de reparații sau promovează produse recondiționate.
Aceste inițiative pot contribui la schimbarea comportamentului, dar este important ca informațiile oferite consumatorilor să fie clare și verificabile. Educația pentru mediu nu trebuie confundată cu publicitatea.
De aceea, consumatorul are nevoie nu doar de informații, ci și de capacitatea de a le verifica.
Știm, dar facem?
Aici se află una dintre cele mai complicate probleme.
Putem ști că risipa alimentară este o problemă și totuși să cumpărăm mai mult decât consumăm.
Putem ști că reutilizarea este importantă și totuși să aruncăm obiecte care ar putea fi reparate.
Putem fi preocupați de poluare și, în același timp, să alegem produse sau servicii care generează un impact mai mare asupra mediului.
De aceea, educația nu trebuie evaluată doar prin întrebarea „Cât de multe informații știm?”.
Trebuie să ne întrebăm și:
„Ce facem cu ceea ce știm?”
Trecerea de la informație la comportament este una dintre cele mai dificile etape ale educației pentru mediu.
Responsabilitatea nu poate fi doar individuală
Există riscul ca discuția despre protejarea mediului să pună întreaga responsabilitate asupra individului.
Un om poate încerca să colecteze separat deșeurile, dar are nevoie de infrastructură. Poate dori să folosească transportul public, dar trebuie să existe un serviciu eficient. Poate cumpăra produse mai durabile, dar are nevoie de informații corecte despre acestea.
De aceea, responsabilitatea trebuie împărțită între cetățeni, instituții, companii și autorități.
Educația poate ajuta oamenii să înțeleagă problemele și să facă alegeri mai informate. Politicile publice trebuie însă să creeze condițiile în care aceste alegeri sunt posibile.
Această legătură dintre educație și politici publice este esențială.
De ce avem nevoie de educație de mediu?
Pentru că problemele de mediu nu sunt simple.
Ele implică economie, sănătate, tehnologie, administrație, consum, infrastructură și comportament.
Un cetățean informat poate înțelege mai bine o politică publică. Poate verifica o informație. Poate pune întrebări autorităților. Poate compara produse. Poate participa la o consultare publică. Poate decide să repare un obiect în loc să îl înlocuiască.
Niciuna dintre aceste acțiuni nu rezolvă singură o problemă globală.
Împreună însă, ele pot contribui la schimbarea modului în care societatea privește resursele și mediul.
Educația pentru mediu nu înseamnă perfecțiune
Poate că este important și să renunțăm la ideea că un consumator responsabil trebuie să facă totul perfect.
Nu toată lumea poate renunța la mașină. Nu orice produs poate fi reparat. Nu toate comunitățile au aceeași infrastructură. Nu toate soluțiile sunt accesibile tuturor.
Educația de mediu ar trebui să ofere oamenilor posibilitatea de a lua decizii mai bine informate în funcție de situația lor, nu să creeze standarde imposibil de respectat.
Responsabilitatea se construiește treptat.
Un produs reutilizat în locul unuia cumpărat nou, o cantitate mai mică de alimente aruncate, o călătorie făcută cu transportul public sau un aparat reparat în locul unuia înlocuit reprezintă schimbări mici.
Dar atunci când aceste alegeri sunt făcute de foarte mulți oameni, efectul cumulat poate deveni relevant.
De la consumator la cetățean informat
Poate că una dintre cele mai importante schimbări pe care le poate produce educația pentru mediu este trecerea de la simplul rol de consumator la cel de cetățean informat.
Un consumator întreabă: „Cât costă?”
Un consumator informat poate întreba și: „Cât durează?”, „Poate fi reparat?”, „Din ce materiale este făcut?”, „Ce se întâmplă cu el după utilizare?” și „Care este impactul producerii lui?”
Un cetățean informat poate merge mai departe și poate întreba: „Ce politici există?”, „Cine este responsabil?”, „Ce rezultate au fost obținute?” și „Cum poate comunitatea mea participa?”
În acest punct, educația de mediu se întâlnește cu educația civică.
O investiție în capacitatea de a decide
Educația pentru mediu nu poate rezolva singură schimbările climatice, poluarea sau pierderea biodiversității.
Nu poate înlocui legislația, investițiile, tehnologia sau responsabilitatea companiilor.
Poate însă contribui la formarea unei societăți capabile să înțeleagă aceste probleme și să participe la deciziile care le influențează.
Poate începe cu un copil care învață de ce apa este importantă.
Poate continua cu un adolescent care înțelege consecințele consumului.
Poate ajunge la un adult care alege să repare, să refolosească sau să cumpere mai responsabil.
Și poate merge mai departe către un cetățean care dorește să știe cum sunt luate deciziile publice și ce rezultate au acestea.
În cele din urmă, educația pentru mediu nu este doar despre natură.
Este despre capacitatea noastră de a înțelege consecințele propriilor decizii și de a participa, în cunoștință de cauză, la societatea în care trăim.
Iar poate cea mai simplă întrebare de la care putem începe este și cea mai importantă:
Nu doar „Ce știm despre mediu?”, ci „Ce facem cu ceea ce știm?”
Autor: Adriana Calcan
InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu
