PROFESORUL DIN SPATELE PERFORMANȚEI – CINE ARE GRIJĂ DE CEI CARE FORMEAZĂ GENERAȚIA DE MÂINE ? – InfoCons Protecția Consumatorilor – Alina Epure
Atunci când un elev obține media 10, îi rostim numele. Este firesc. Dar în poveste există aproape întotdeauna și numele unor profesori. Profesori care au explicat, corectat, încurajat, provocat, au oferit exigență și, uneori, au văzut în copil ceva ce acesta nu reușea încă să vadă în el însuși.
La Gala Performanței din 26 august 2026, elevii au fost în centrul scenei. În jurul lor s-au aflat însă și profesorii, familia și o comunitate întreagă de adulți care contribuie, direct sau indirect, la parcursul educațional al unui copil.
Dacă vrem să discutăm serios despre performanța elevilor, trebuie să avem curajul să punem o altă întrebare: cine are grijă de profesor, cine îl sprijină pentru adaptarea la noua generație, la noua fotografie a clasei?
În proiectul „Să creștem generații sănătoase”, wellbeingul profesorului nu este o temă secundară. Este una dintre condițiile unui mediu școlar capabil să susțină performanța sănătoasă.
În spatele unui elev există profesori
Profesorul nu transmite doar informație. El poate influența relația copilului cu învățarea, cu greșeala, cu propria capacitate, cu parcursul educațional și profesional. Profesorul poate fi o voce care inspiră sau critică, în funcție de mentalitatea pe care o are, de structura sa interioară și exterioară
Un „încearcă din nou” spus la momentul potrivit poate avea o valoare enormă. La fel și un profesor care creează un spațiu în care întrebările sunt permise, în care elevul poate spune „nu înțeleg” fără să fie ridiculizat și în care exigența nu este confundată cu umilirea.
Un profesor bun poate transforma o disciplină într-o pasiune. Poate observa un talent, poate sugera o direcție, poate da un context sau o carte care schimbă un traseu. De multe ori, profesorii devin și martori ai schimbărilor prin care trece adolescentul: oboseală, retragere, scăderea motivației, dificultăți de relaționare. Ei nu sunt terapeuți și nu trebuie să preia roluri care aparțin altor specialiști, dar pot observa, pot deschide o conversație și pot orienta spre sprijin.
Profesorul are un rol aparte și pentru că, uneori, vede copilul în alt context decât familia. Poate observa cum lucrează într-un grup, cum reacționează la competiție, ce îl motivează și în ce situații își pierde încrederea.
Educația de calitate se construiește prin oameni. Iar oamenii au nevoie de resurse.
Profesorul nu este o resursă infinită
De la profesori cerem simultan performanță academică, managementul clasei, relația cu părinții, adaptare digitală, incluziune, gestionarea conflictelor, raportări, proiecte, dezvoltare profesională și disponibilitate emoțională.
Este mult !
De aceea, starea de bine a profesorilor nu trebuie tratată ca un beneficiu opțional sau ca o problemă exclusiv individuală. Un profesor permanent epuizat poate avea mai puține resurse pentru răbdare, creativitate și conectare. Nu pentru că nu îi pasă, ci pentru că și resursele adultului sunt finite.
Aici este important să evităm idealizarea profesiei până la sacrificiu. Profesorul dedicat nu este profesorul care trebuie să accepte orice volum de muncă sau să fie disponibil permanent. Profesionalismul are nevoie de limite, timp de recuperare, autonomie, susținere managerială și relații de lucru sănătoase.
Mai există și presiunea de a fi mereu model. Profesorilor li se cere adesea să fie disponibili, echilibrați și inspiraționali indiferent de ce se întâmplă în propria lor viață. Dar rolul profesional nu anulează umanitatea. A accepta că profesorii au și ei limite este o condiție pentru politici de wellbeing realiste.
Burnoutul nu se rezolvă doar prin „ai grijă de tine”
Este tentant să reducem wellbeingul profesorului la tehnici individuale: respiră, fă sport, dormi, organizează-te. Toate pot fi utile. Dar nu putem pune întreaga responsabilitate pe individ. Volumul de muncă, climatul organizațional, relația cu managementul, autonomia, conflictele, cerințele administrative și relația cu părinții contează.
Uneori problema nu este că profesorul nu știe să gestioneze stresul. Uneori trebuie analizat contextul care îl produce. Aceasta este o schimbare importantă de perspectivă. Wellbeingul nu înseamnă doar „reziliența” individului, ci și calitatea mediului în care el funcționează.
Școlile au nevoie de mecanisme prin care profesorii să poată colabora, să ceară sprijin, să discute situații dificile și să aibă acces la formare relevantă. Directorii au nevoie, la rândul lor, de resurse pentru leadership și managementul climatului organizațional.
Programele de wellbeing pentru profesori trebuie, așadar, să combine resurse individuale cu schimbări organizaționale. Workshopurile pot ajuta, dar au efect limitat dacă profesorul se întoarce într-un mediu în care volumul de muncă, conflictul sau lipsa de autonomie rămân neschimbate.
Nu putem construi o cultură a sănătății pentru elevi într-o instituție în care adulții funcționează permanent la limită.
Relația profesor – elev este parte din performanță
Copiii învață mai ușor într-un mediu în care pot pune întrebări și în care greșeala nu devine umilință. Aceasta nu înseamnă lipsa standardelor. Un profesor poate fi exigent și, în același timp, respectuos. Poate cere performanță fără a reduce copilul la performanță. Poate corecta comportamentul fără să atace identitatea.
Relația nu înlocuiește competența pedagogică. O amplifică.
În adolescență, această relație capătă o importanță specială. Tânărul are nevoie de autonomie, dar și de limite clare. Vrea să fie tratat ca o persoană în formare, nu ca un copil mic, dar încă are nevoie de adulți care să ofere structură și coerență.
Un profesor care înțelege această etapă poate reduce multe conflicte prin comunicare, nu prin confruntare. Relația profesor – elev este și un model de relație cu autoritatea. Adolescentul învață din ea dacă autoritatea înseamnă control, frică și distanță sau dacă poate însemna structură, competență, dialog și limite clare.
Această lecție îl va însoți mult după absolvire.
Wellbeingul profesorului este și o responsabilitate a școlii
Proiectul „Să creștem generații sănătoase” include profesorul în arhitectura sa, cu prioritate.
Avem nevoie de formare, dar și de comunități profesionale. De instrumente pentru lucrul cu noua generație. De sprijin în relația cu părinții. De conversații despre limite, recuperare, stres și climat organizațional. Școala sănătoasă nu poate fi construită exclusiv prin intervenții asupra elevului.
Putem avea cele mai bune lecții despre somn sau managementul stresului, dar dacă mediul școlar transmite în același timp că odihna este lene, că eroarea este rușinoasă sau că tensiunea permanentă este normală, mesajele se anulează.
Wellbeingul trebuie să devină o proprietate a culturii școlii: felul în care oamenii comunică, cum se iau deciziile, cum se gestionează conflictele, cum este distribuită responsabilitatea și cât spațiu există pentru colaborare.
De aceea, o evaluare a wellbeingului școlar ar trebui să includă și perspectiva profesorului: nivelul de stres, sprijinul managerial, colaborarea cu colegii, relația cu părinții, autonomia și sentimentul de sens. Fără această perspectivă, vedem doar jumătate din realitatea școlii.
O nouă cultură a performanței
Când celebrăm elevii de 10, merită să celebrăm și oamenii care au contribuit la drumul lor. Dar recunoștința nu este suficientă. Trebuie să construim sisteme în care profesorii pot rămâne buni profesioniști fără să fie obligați să funcționeze permanent la limită.
Performanța sustenabilă a elevilor și wellbeingul profesorilor nu sunt două politici diferite. Sunt două fețe ale aceleiași școli. Un profesor care se simte respectat și susținut are mai multe resurse pentru a crea un mediu în care elevii pot fi curioși, pot greși, pot pune întrebări și pot urmări performanța fără frică permanentă.
La fel, un elev care se simte văzut și în siguranță poate construi o relație mai sănătoasă cu învățarea. Gala Performanței ne arată rezultatul vizibil. Dar în spatele lui există ani de relații educaționale. A investi în profesor înseamnă, implicit, a investi în sute de elevi care vor trece prin clasele lui de-a lungul anilor.
Puține intervenții au un asemenea efect multiplicator. Dacă vrem generații sănătoase, trebuie să avem grijă și de adulții care însoțesc copiii, adolescenții pe acest drum al educației, al sănătății, al stării de bine.
Semnătura : Alina Epure
Doctor în Științe Medicale
CEO Nutribalance
