Lupta pentru imposibil : Când drepturile pasagerilor costă mai mult decât vor (sau pot) companiile si statele sa plateasca – InfoCons Protecția Consumatorilor te informează !

Lupta pentru imposibil : Când drepturile pasagerilor costă mai mult decât vor (sau pot?) companiile si statele sa plateasca – InfoCons Protecția Consumatorilor te informează !

Introducere

Sunt momente în care legislația europeană se scrie nu în birouri liniștite, ci la limita răbdării, într-o sală în care se negociază fiecare virgulă ca și cum ar fi o clauză de tratat internațional. Reforma drepturilor pasagerilor aerieni a fost exact un astfel de moment — un maraton legislativ care a durat mai bine de un deceniu și jumătate, purtat pe fondul unei industrii transformate radical: de la avântul zborurilor low-cost și digitalizarea completă a călătoriei, până la o pandemie care a paralizat cerul european și la o jurisprudență europeană care a rescris, bucată cu bucată, sensul unor termeni aparent simpli, precum „circumstanțe extraordinare”.

Totul pornește de la un text adoptat în 2004 — pionier la vremea lui, dar gândit pentru o lume aeriană complet diferită de cea de azi. Douăzeci și doi de ani mai târziu, acel cadru legislativ ajunsese să gestioneze o industrie de peste un miliard de pasageri anual doar în Uniunea Europeană, cu modele de business, tehnologii și riscuri pe care autorii lui din 2004 nu le-ar fi putut anticipa. Rezultatul a fost previzibil: lacune, interpretări divergente între statele membre, practici abuzive ale unor operatori și un cadru legal tot mai greu de aplicat coerent pe teritoriul întregii Uniuni.

Ce urmează este povestea din interior a acestei reforme — de la blocajele instituționale ale ultimului deceniu, prin noaptea albă de 2 spre 3 iunie 2026, în care delegația Parlamentului European s-a trezit negociind pe un text pe care Consiliul îl adusese, practic, „din neant”, până la compromisul final, votat covârșitor de eurodeputați și confirmat de Consiliu în iulie 2026. O poveste despre cifre — praguri de compensare, termene de plată, procente de creștere a costurilor — dar și despre miza reală din spatele lor: peste un miliard de pasageri europeni, din care 27 de milioane doar în România, care vor călători, de acum înainte, sub un regim de protecție mai clar, mai rapid și, cel puțin pe hârtie, mai just.

Pentru că, așa cum arată și negocierile descrise mai jos, atunci când drepturile cetățenilor „costă” prea mult pentru industrie si state, e nevoie de multă voință politică — și de o diplomație extrem de dură — ca aceste drepturi să devină, în cele din urmă, realitate.

(1)

Un regulament gândit pentru anii 2000 a ajuns să gestioneze o industrie a zborurilor low-cost, a digitalizării și a unei pandemii globale. Radiografia unui text legislativ depășit de propriul succes — și a bătăliei de peste un deceniu pentru a-l reface.

Concilierea pentru pachetul de reglementări prin care Parlamentul European își propunea să extindă drepturile pasagerilor aerieni a început, în realitate, cu mult înainte de noaptea albă dintre 2 și 3 iunie 2026. Anterior acestei întâlniri decisive, care a reunit în jur de 100 de oameni — nu doar delegațiile Parlamentului European (27 de eurodeputați) și Consiliului (27 de reprezentanți ai Statelor Membre), dar și staff-ul tehnic și reprezentanții Comisiei Europene — toți cei implicați în dosar aveau în spate sute de ore de negocieri, întâlniri online sau fizice, în grup sau “one to one”, zeci de noi propuneri ajustate, de noi idei și soluții de compromis, tot acest efort având ca obiectiv atingerea unui singur țel: un text care să mulțumească pe toată lumea, o piesă legislativă care să reflecte principalele priorități atât ale Parlamentului, cât și ale Consiliului, un set de prevederi care să ofere în mod corect pasagerilor aerieni mai multe drepturi, iar industriei de profil condiții rezonabile de operare cu respectarea acestor drepturi.

Așadar, după mai bine de două decenii de la adoptarea cadrului inițial (Regulamentul CE 261/2004), revizuirea drepturilor pasagerilor aerieni a devenit o bătălie legislativă aprigă — scrisă pe muchie de cuțit cu formulări care mai de care mai creative, negociată la zecime și virgulă, cu mutări de șah, jocuri de culise și momente de diplomație fermă. Procesul a culminat cu concilierea din iunie 2026 — începută cu o noapte albă pe 2 iunie și urmată de două săptămâni de negocieri restrânse — cu aprobarea compromisului de către Parlament pe 7 iulie și de Consiliu pe 13 iulie 2026.

De ce era nevoie de revizuire

Deși Regulamentul din 2004 a fost un text legislativ considerat “pionier”, acesta a fost gândit pentru o piață și soluții tehnologice diferite, tributare începutului anilor 2000. Ce s-a întâmplat între timp? Într-un cuvânt: evoluția! Pe larg, creșterea traficului, dezvoltarea fără precedent a modelelor low-cost, digitalizarea, jurisprudența CJUE care a clarificat „circumstanțele extraordinare”, dar și șocuri precum pandemia. Toate acestea au scos la iveală lacune legislative, aplicare inegală și practici abuzive ale unor operatori. A devenit clară nevoia imperioasă de modernizare complexă, de adaptare la vremuri. Ușor de spus, greu de făcut.

2004–2026 — Cronica unei revizuiri îndelungate

Negocierile au fost îndelungate din cauze multiple: conflictul de priorități între Parlament (pro-consumator) și Consiliu (pro-industrie/stat), lobby intens al companiilor aeriene, complexitatea tehnică a textului (definiții, obligații de îngrijire, distanțe și praguri pentru compensații), procedurile interinstituționale lente și evenimente externe care au rearanjat agenda politică. Orice formulare trebuia verificată și ajustată la virgulă pentru a închide portițe juridice — ceea ce a prelungit procesul.

Regulamentul (CE) nr. 261/2004, adoptat la 11 februarie 2004, a stabilit drepturi-cheie pentru pasagerii aerieni (compensații, rerutare, duty of care). A fost un cadru pionier, dar gândit pentru o piață și o tehnologie din 2004. Hotărârile Curții de Justiție (de exemplu Wallentin-Hermann, C-549/07 din 22 decembrie 2008 sau Sturgeon, C-402/07 din 19 noiembrie 2009) au interpretat și extins aplicarea anumitor drepturi, clarificând, de pildă, când o întârziere devine echivalentă cu o anulare sau ce înseamnă „circumstanțe extraordinare”. Aceste decizii au scos în evidență lacune și ambiguități în textul din 2004, făcând necesară o clarificare legislativă. Comisia a lansat o propunere de revizuire în 2013, dar procesul legislativ a stagnat ulterior: poziții contradictorii între Parlament (mai protecționist) și Consiliu (mai precaut, atent la impactul economic), lobby activ al industriei și priorități competiționale ale statelor membre au dus la blocaje.

În anii care au urmat, Comisia și alte instituții au emis interpretări și ghiduri pentru a reduce fragmentarea aplicării, dar acestea nu puteau înlocui o revizuire legislativă completă. În 2024 Comisia a publicat ghiduri pentru clarificări practice, iar în 2023-2024 au apărut și propuneri conexe privind aplicarea și multimodalitatea drepturilor pasagerilor.

Cu toate acestea, un amalgam de factori — agenda UE încărcată cu alte urgențe, lobby-ul intens al industriei aeriene, divergențele dintre state (cu interese economice regionale diferite), complexitatea tehnică (definiții, mecanisme de aplicare) și șocuri externe (criza COVID-19, schimbări în traficul aerian) — au împins negocierile pe intervale foarte lungi, iar dosarul a rămas blocat până la relansarea efectivă a negocierilor în 2025, inițiată de poziția Consiliului din iunie 2025. Comisia a transmis Parlamentului și Consiliului, printr-o comunicare oficială, documentul privind poziția Consiliului la 30 septembrie 2025, actul oficial care a readus procedura într-un ritm legislativ accelerat.

(2)

O noapte albă, un text venit “din neant” și pragul de 9% care a decis totul

Consiliul a intrat în sală cu o propunere complet nouă. Parlamentul avea linii roșii de netrecut. Așa a arătat negocierea care s-a lăsat cu o dimineață fără compromis — și cu săptămâni de tratative purtate la limita răbdării.

Negocierile interinstituționale, demarate în seara de 2 iunie, au fost un efort greu de imaginat. Delegația Parlamentului a intrat în negocieri pregătită să discute pe un text agreat în avans, la nivel tehnic, împreună cu Consiliul. Prima surpriză: Consiliul a venit la negocieri cu un text absolut nou. Am fost nevoiți să cerem timp pentru a analiza și a ne poziționa față de noua propunere venită din neant. Devenea din ce în ce mai clar că mai nimic din ceea ce părea agreat nu mai are corespondență în realitate. Problema? Costurile acestei reforme pentru companii și pentru state. Statele membre au poziții diferite despre cât de mult trebuie „să coste” protecția pasagerilor.

După negocieri tensionate, Președinția cipriotă a anunțat că nu acceptă o creștere a costurilor mai mare de 9%, fapt care limita foarte mult marja noastră de manevră; Noi, delegatia Parlamentului aveam câteva linii roșii, între care bagajul de cabină gratuit și formulare pentru compensarea pasagerilor în caz de întârzieri sau anulări ale zborului precompletate la rezervarea unui bilet. Aveam să constatăm că, deși costurile, după calculele noastre, nu ar fi depășit 9% pentru companiile aeriene, de partea cealaltă costurile erau prezentate ca fiind mult mai mari. Au urmat reformulări, repoziționări, negocieri mai calme sau mai înfierbântate și, în cele din urmă, în dimineața zilei de 3 iunie am încheiat prima zi de conciliere fără niciun compromis.

Știam că lobby-ul și calculele economice ale industriei au pus presiune pentru flexibilități și praguri care să reducă impactul financiar. Ne era clar că pandemia și crizele din lanțurile de aprovizionare/ATC au reconfigurat prioritățile și au pus pe pauză sau au complicat analizele de impact necesare pentru decizii. Cu toate acestea, aveam și noi calculele noastre, și pe acestea ne-am bazat amendamentele care urmăreau să ofere confort și demnitate pasagerilor, să elimine zone gri legislative și să interzică taxe abuzive (de exemplu pentru no-show). Eu însumi am propus menținerea și întărirea intervalelor de compensație și plata acestora în maximum 7 zile, indexarea la inflație, drepturi extinse pentru bagajul de mână (obiect personal plus o valiză de 7 kg), inspecții naționale planificate în avans care să nu fie considerate circumstanțe extraordinare dacă provoacă perturbări.

După noaptea de 2 spre 3 iunie, o echipă restrânsă de negociatori a continuat, în săptămânile următoare, efortul pentru ajungerea la un compromis, care a fost atins în cele din urmă. Principalele măsuri validate includ:

• familiile vor putea avea locuri împreună fără costuri suplimentare
• rambursare sau rerutare la anulare; compensații pentru întârzieri peste 3 ore, anulări anunțate cu mai puțin de 14 zile și refuz la îmbarcare
• niveluri de compensație păstrate: €250 (până la 1.500 km), €400 (intra-UE >1.500 km și alte călătorii între 1.500–3.500 km), €600 (peste 3.500 km), cu posibilitatea reducerii la 50% în anumite condiții
• proceduri mai simple pentru rambursare — instrucțiuni clare pentru cereri de compensație în 4 zile de la terminarea călătoriei; 9 luni pentru a reclama; 30 de zile pentru ca operatorul să plătească sau să răspundă

(3)

Peste 1 miliard de călători în UE, 27 de milioane doar în România — ce câștigă, concret, pasagerii

În iulie, Parlamentul European a confirmat compromisul obținut în conciliere printr-un vot covârșitor: 646 de voturi pentru, 12 contra și 3 abțineri. Principalele prevederi validate:

Drepturi esențiale păstrate: rambursare sau rerutare la anulare; compensații pentru întârzieri peste 3 ore, anulări anunțate cu mai puțin de 14 zile și refuz la îmbarcare.

Niveluri de compensație păstrate: €250 (până la 1.500 km), €400 (intra-UE >1.500 km și alte călătorii între 1.500–3.500 km), €600 (peste 3.500 km); posibilă reducere cu 50% în anumite condiții.

Circumstanțe extraordinare: listă deschisă (dezastre naturale, război, vreme severă, pasageri turbulenți, greve la aeroport/ATC/handling); chiar și în aceste cazuri, operatorul păstrează obligația de îngrijire (refreshments la 2 ore, masă după 3 ore, cazare până la 3 nopți dacă e cazul).

Proceduri mai clare: rambursare automată la cerere; instrucțiuni clare pentru cererile de compensație în 4 zile după încheierea călătoriei; fără obligația unui cont sau aplicație; termen de 9 luni pentru depunerea cererii; 30 de zile pentru ca compania să plătească sau să răspundă invocând circumstanțe extraordinare.

Drepturi suplimentare: posibilitatea de a folosi returul unui bilet dus-întors chiar dacă primul segment nu a fost utilizat; un obiect personal gratuit la bord; transparență la afișarea tarifelor cu includerea bagajului de mână; interdicția de a percepe taxe pentru corectarea numelui sau pentru versiunea imprimată a boarding pass-ului după check-in; drept la boarding pass digital fără cont obligatoriu.

Protecția vulnerabililor: compensații și asistență dacă persoanele cu dizabilități pierd un zbor din cauza lipsei de asistență aeroportuară; plasarea însoțitorilor alături de copii sub 14 ani, persoane cu dizabilități și femei însărcinate, fără costuri suplimentare.

Amploarea reformei: peste 1 miliard de pasageri, 27 de milioane doar în România

La nivelul Uniunii Europene, traficul aerian de pasageri a depășit pragul de 1 miliard de călători anual, ceea ce dă măsura reală a impactului acestei reforme — nu vorbim despre o corecție legislativă marginală, ci despre un set de reguli care va influența direct experiența a peste un miliard de oameni în fiecare an. Din acest total, aeroporturile din România gestionează singure circa 27 de milioane de pasageri anual; noile reguli vor avea un impact semnificativ asupra protecției cetățenilor români care călătoresc cu avionul, oferind remedii mai rapide, mai clare și, în mare măsură, mai favorabile pasagerilor.

În loc de concluzie

Am intrat în negocieri cu o viziune ambițioasă: plăți rapide (ideal în 7 zile), eliminarea găselnițelor legislative și indexarea compensațiilor la inflație. Adoptarea compromisului în iulie e un pas major, dar vigilența rămâne necesară: urmează implementarea și aplicarea corectă a noilor reguli, monitorizarea Comisiei și a autorităților naționale și continuarea presiunii pentru ca interesele pasagerilor să rămână prioritare în fața lobby-ului industriei.

Reforma drepturilor pasagerilor a fost un proiect „imposibil” negociat pas cu pas: un amestec de ambiție legislativă, presiuni economice și tactici diplomatice. Adoptarea compromisului în iulie este o victorie temporară pentru pasageri. Lupta continuă însă. Fără o implementare corectă, o parte dintre prevederi pot fi reinterpretate pentru a slăbi protecția. Este nevoie, așadar, de o monitorizare a aplicării regulamentului de către companiile aeriene.

Cu peste 1 miliard de pasageri afectați anual în UE — și 27 de milioane doar în România — după mai bine de 13 ani de blocaj, înlocuim incertitudinea cu reguli clare și drepturi mai puternice pentru călători.

Semnat : Adrian-George AXINIA, eurodeputat

Seful delegatiei AUR in grupul ECR din Parlamentul European

Membru din partea ECR al Delegatiei Parlamentului European la Comitetul de Conciliere pentru Regulamentul Privind Drepturile Pasagerilor Aerieni