Care sunt cele mai frecvente greșeli în alimentația copiilor, chiar și în familiile care încearcă să facă alegeri corecte ? InfoCons protectia consumatorilor te informeaza
CUPRINS InfoCons protectia consumatorilor :
-
Obiceiuri alimentare nesănătoase pentru cei mici
-
Greșeli care vin din structura meselor și gustărilor pentru copii
-
Recompensarea sau consolare prin mâncare
-
Restricțiile excesive în alimentația copiilor
-
Lipsa de exemplu personal o greșeală frecventă în alimentația copiilor
1. Obiceiuri alimentare nesănătoase pentru cei mici
Chiar și părinții bine intenționați pot cădea în capcanele unor obiceiuri alimentare nesănătoase pentru cei mici. Un exemplu este presiunea asupra copilului de a mânca tot din farfurie sau de a accepta anumite alimente – forțatul, mituirea (“mănânci legumele și primești desert”) sau pedepsele legate de mâncare au adesea efectul opus celui dorit. Pe moment copilul poate mânca puțin mai mult, însă pe termen lung asociază mâncarea cu o experiență negativă, ajungând să evite exact alimentele oferite cu insistență. De asemenea, forțarea ignoră mecanismele naturale de sațietate ale copilului și îi poate perturba capacitatea de a-și autoregla foamea și sațietatea, crescând riscul de supraalimentare mai târziu.
Un alt obicei frecvent este ca părinții să cedeze preferințelor limitate ale copilului de teama ca acesta să nu rămână flămând – de pildă, să îi gătească doar ceea ce “știe că va mânca” (cartofi prăjiți, paste simple) și să omită legumele sau alte opțiuni nutritive. Pe termen lung însă, dacă meniul rămâne restrâns la câteva alimente “preferate” de copil, dieta va fi dezechilibrată, iar copilul nu va învăța să aprecieze gusturi noi și mai sănătoase. Este nevoie de răbdare și expuneri repetate pentru ca un copil mofturos să accepte alimente noi – chiar dacă la început refuză, nu trebuie renunțat definitiv la a oferi acel aliment.
2. Greșeli care vin din structura meselor și gustărilor pentru copii
Un alt set de greșeli vine din structura meselor și gustărilor. Mulți copii ajung să ronțăie sau să bea ceva pe parcursul întregii zile, astfel că la ora mesei nu mai sunt flămânzi. De exemplu, excesul de lichide calorice (lapte, sucuri naturale sau îndulcite) poate scădea mult pofta de mâncare – chiar și o cantitate mică de suc sau lapte băută înainte de prânz “taie” foamea copilului. Soluția este ca între mese copilul să bea apă (hidratare fără calorii) și să consume eventual o gustare mică și sănătoasă, nu să aibă permanent biberonul sau paharul cu suc la îndemână. Gustările nesfârșite pot submina și ele apetitul pentru mesele principale: este recomandat un program cu 1-2 gustări pe zi (de ex. una la mijlocul dimineții, una după-amiaza) în locul ronțăitului continuu. Iar gustarea ar trebui să fie mică și nutritivă – câteva felii de măr cu unt de arahide, un iaurt simplu, câteva nuci – nu un bol mare de cereale dulci sau biscuiți.
Conținutul de grăsimi, sare și aditivi alimentari pot avea un impact cumulativ asupra sănătății – InfoCons protectia consumatorilor te informeaza
3. Recompensarea sau consolare prin mâncare
Recompensarea sau consolare prin mâncare este o altă practică de evitat: oferirea de dulciuri ca premiu (“dacă ești cuminte, primești ciocolată”) transmite mesajul că dulciurile sunt cele mai valoroase, iar mâncarea “obișnuită” devine o obligație. Studiile arată că folosirea desertului ca mită scade atractivitatea alimentelor nutritive (legume, felul principal) – copilul le percepe ca pe ceva ce “trebuie” mâncat ca să ajungă la răsplată. Totodată, copiii recompensați frecvent cu dulciuri pot ajunge să mănânce emoțional (asociind dulcele cu confortul sau lauda). Mai mult tuturor ne place sa fim fericiti… copii vor si ei sa fie fericiti , noi ne dorim, industria vrea si ea sa-si fidelizeze viitorii consumatori. Moneda de schimb a sistemului de recompensă este dopamina, un neurotransmițător important pentru fericirea noastra.. Fericirea este la îndemâna noastră! Pentru că….Zahărul favorizează eliberarea dopaminei. Pe de altă parte, broccoli-ul nu are niciun efect asupra productiei de dopamina, ceea ce explică probabil de ce este greu să-i convingem pe copii să mănânce legume. Haideți să ne imaginăm că ne este foame și decidem să avem o masă echilibrată. Nivelul de dopamină va ajunge la maxim. Însă, dacă mâncăm aceeași mâncare mai multe zile la rând, nivelul de dopamină va crește tot mai puțin în intensitate, aplatizându-se în cele din urmă. De aceea, nivelul de dopamină se aplatizează atunci când mâncarea devine ‘plictisitoare’ sau obișnuită.
Dacă mâncăm rar zahăr sau consumăm o cantitate mică, efectul este similar cu cel al unei mese echilibrate. Însă, dacă mâncăm prea mult zahăr dintr-o dată, răspunsul la dopamină nu se aplatizează. Cu alte cuvinte, consumul unei cantități mari de zahăr va fi resimțit ca o recompensă, iar în acest fel zahărul se va comporta asemeni unui drog. Acesta este unul dintre motivele pentru care unii oameni par să fie dependenți de preparatele dulci. Supra-activarea acestui sistem declanșează o serie de reacții nefericite, cum ar fi pierderea controlului greutății, dereglarea apetitului alimentar sau toleranța crescută la zahăr.
4. Restricțiile excesive în alimentația copiilor
În plus, restricțiile excesive – interzicerea completă a oricărui “aliment nesănătos” – pot crea un efect de fascinație: copilul va pofti și mai tare “fructul oprit” și, când va avea ocazia, va consuma în exces. Prin urmare, moderația este cheia: dulciurile și gustările “de plăcere” nu trebuie să dispară 100%, dar să fie oferite rar și în cantități mici, nu zilnic.
5. Lipsa de exemplu personal o greșeală frecventă în alimentația copiilor
Nu în ultimul rând, o greșeală frecventă este lipsa de exemplu personal. Copiii învață prin imitație: dacă părinții ronțăie chipsuri pe canapea și evită salata, e improbabil ca cei mici să accepte de bunăvoie legumele. Invers, părinții care mănâncă ei înșiși legume, fructe, care arată copilului că și lor le plac aceste alimente, cresc șansele ca cel mic să urmeze modelul. Simplu spus, “nu te aștepta ca un copil să mănânce broccoli dacă tu nu pui gura pe legume” Așadar, familiile pot preveni multe probleme dacă transformă ora mesei într-un moment plăcut, relaxat – fără certuri legate de mâncare – și dacă întreaga familie adoptă treptat obiceiuri mai sănătoase, nu doar “impuse copilului”.
Semnatura :
Dan Cristian Vodnar, PhD, habil., Professor,
Senate President
Department of Food Science
University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca, Romania
Corresponding Member of the Romanian Academy
Elected Member of Academia Europaea
Website: http://danvodnar.ro
