#5 – Directorul de seminar care a luat mătura în mână : smerenia care a uimit Atena , Sfantul Nectarie – InfoCons te informeaza
Material informativ și de educație, dedicat smereniei Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina și anilor săi de slujire la Școala teologică Rizareios
Există fapte mărunte care spun mai mult decât discursurile mari. Una dintre întâmplările care i-au uimit pe contemporanii Sfântului Nectarie este aceea în care directorul unui seminar a luat mătura în mână și a făcut curățenie în locul unui om bolnav, pentru ca acela să nu-și piardă slujba. Gestul, săvârșit în taină, a rămas o icoană vie a smereniei sfântului.
Articolul de față prezintă anii de slujire ai Sfântului Nectarie la Școala teologică Rizareios, întâmplarea care i-a uimit pe toți și ce înseamnă, de fapt, smerenia pe care a trăit-o. Materialul are caracter informativ și educativ și nu înlocuiește îndrumarea pastorală a Bisericii.
Predicator și director la Rizareios
După izgonirea din Egipt și întoarcerea la Atena, Sfântul Nectarie a slujit mai întâi ca predicator, între anii 1891 și 1894. Apoi a fost numit director al Școlii teologice Rizareios, instituție care forma viitori preoți. A rămas în această slujire vreme de cincisprezece ani, punându-și toată priceperea și dragostea în formarea tinerilor.
Ca director, era un dascăl devotat și un model pentru cei pe care îi forma. Le creștea sufletele cu blândețe și înțelepciune, având întotdeauna pace și bucurie în inimă și nebăgând în seamă defăimarea celor din jur. Deși arăta o mare erudiție, vocația lui adâncă rămânea aceea a monahului și a omului de rugăciune.
Întâmplarea care i-a uimit pe toți
Tradiția păstrează o întâmplare care a rămas peste veacuri. Un îngrijitor al seminarului s-a îmbolnăvit și risca să-și piardă slujba, neputând să-și mai facă datoria. Aflând aceasta, Sfântul Nectarie – deși era directorul instituției – a făcut el însuși, în taină, curățenie în locul bolnavului, pentru ca acela să nu rămână fără mijloace de trai și fără pâine pentru familia lui.
Acatistul sfântului amintește acest gest, arătând că, pentru smerenia lui, Hristos i-a primit osteneala ca pe o adevărată nevoință pustnicească. Un om cu rang înalt a ales să se coboare la cea mai umilă muncă, nu din nevoie, ci din dragoste pentru aproapele și fără să caute laude. Tocmai discreția gestului îl face cu atât mai impresionant.
#1 – Sfântul Nectarie , „vindecătorul de cancer” : povestea sfântului izgonit pe nedrept, iubit astăzi de milioane de credincioși – InfoCons te informeaza
Smerenia ca tărie, nu ca slăbiciune
Pentru Sfântul Nectarie, smerenia nu a fost o slăbiciune, ci o tărie. Ea izvora dintr-o profundă încredere în Dumnezeu și dintr-o libertate lăuntrică pe care nimeni nu i-o putea lua. Cel care s-a coborât să facă curățenie era același om care răbdase, fără să se clatine, izgonirea nedreaptă și calomniile.
El îi povățuia pe oameni să nu caute ajutor în primul rând de la oameni, ci de la Dumnezeu, și să nu-și pună nădejdea în aprecierea celorlalți. Această smerenie l-a ferit de mândrie și de tulburare, dăruindu-i pacea pe care o revărsa apoi asupra tuturor celor care veneau la el.
„Cununi de mult preț”: cum privea ocările
Sfântul Nectarie a învățat să privească ocările și defăimările într-un fel cu totul neobișnuit. În loc să se mâhnească pentru ele, le primea ca pe niște „cununi de mult preț”, adică drept prilejuri de a crește duhovnicește și de a se asemăna lui Hristos, Cel nedreptățit. Astfel, ceea ce pentru alții ar fi fost o umilire, pentru el devenea o comoară.
Această așezare a inimii i-a dat o libertate rară. Nu mai depindea de părerea celorlalți și nu mai putea fi rănit în adânc de bârfe sau de osândiri. Pacea lui nu venea din împrejurări, ci dintr-o legătură statornică cu Dumnezeu, care îl ținea neclintit chiar și în mijlocul nedreptăților.
Un dascăl care forma caractere, nu doar minți
La Școala teologică Rizareios, Sfântul Nectarie nu s-a mulțumit să transmită cunoștințe, ci s-a străduit să formeze caractere. Tinerii care se pregăteau să devină preoți aveau înaintea lor nu doar un director priceput, ci și un model viu de smerenie, de blândețe și de viață creștină autentică. Învățătura lui prindea rădăcini tocmai pentru că era întărită de pilda propriei vieți.
Această îmbinare dintre cuvânt și faptă este, poate, cea mai prețioasă lecție pe care a lăsat-o. Un dascăl care își trăiește cu adevărat învățătura are o putere de convingere pe care niciun discurs nu o poate înlocui. Sfântul Nectarie a fost un astfel de dascăl, iar mulți dintre cei pe care i-a format au dus mai departe, în slujirea lor, duhul de smerenie și de dragoste pe care l-au deprins de la el.
De ce este un model pentru noi astăzi
Într-o lume care prețuiește adesea afirmarea de sine, succesul vizibil și recunoașterea publică, smerenia Sfântului Nectarie este o lecție tulburătoare. Ea arată că adevărata măreție stă în slujire, în discreție și în dragostea care nu caută răsplată. Un director care ia mătura în mână pentru a salva slujba unui om simplu spune mai mult decât multe cuvinte despre ce înseamnă să fii cu adevărat mare.
Pentru fiecare dintre noi, pilda lui este o invitație la o smerenie practică: să fim atenți la nevoile celor din jur, să nu disprețuim muncile mărunte și să nu ne punem valoarea în aprecierea celorlalți. O asemenea smerenie nu micșorează omul, ci, dimpotrivă, îl înalță și îi aduce o pace pe care nimic din afară nu i-o poate lua.
Surse: doxologia.ro, basilica.ro și ziarullumina.ro.
Material informativ și de educație a consumatorilor realizat de InfoCons.
Semnat : Departamentul InfoCons protectia consumatorilor istorie, cultura si religie
