#4 – Izgonit fără proces și fără vină dovedită : cum a răbdat Sfântul Nectarie cea mai mare nedreptate a vieții lui – InfoCons te informeaza
Material informativ și de educație, dedicat episodului izgonirii din Alexandria și pildei de răbdare a Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina
Viața Sfântului Nectarie nu a fost una a recunoașterii și a onorurilor, ci una trecută prin focul nedreptății. Cea mai grea încercare a venit tocmai atunci când părea că drumul lui urcă: ajuns mitropolit, iubit de popor, a fost izgonit pe nedrept, fără proces și fără vină dovedită. Felul în care a purtat această cruce este una dintre cele mai impresionante pagini ale vieții lui.
Articolul de față urmărește episodul izgonirii din Alexandria – cum s-a născut calomnia, cum a fost îndepărtat și cum a reacționat sfântul – și arată ce putem învăța astăzi din răbdarea lui. Materialul are caracter informativ și educativ și nu înlocuiește îndrumarea pastorală a Bisericii.
De la Atena la Alexandria
După ce a obținut diploma de teolog la Atena, în anul 1885, Nectarie a plecat la Alexandria, în Egipt. Aici a fost hirotonit preot la biserica „Sfântul Nicolae” din Cairo, sub oblăduirea Patriarhului Sofronie al IV-lea al Alexandriei, care îl prețuia. A slujit ca secretar al Patriarhiei și ca predicator, dovedindu-se un iscusit povățuitor de suflete.
Dăruit cu multă răbdare, smerenie și blândețe, tânărul cleric era căutat de credincioși și iubit de toți cei care îl cunoșteau. Pentru aceste calități a fost ridicat la treapta de mitropolit al Pentapolei, o veche eparhie din Libia. Părea că o slujire rodnică și luminoasă i se deschidea înainte.
Mitropolit iubit de popor
Ca mitropolit, Nectarie continua să propovăduiască și să povățuiască sufletele cu aceeași blândețe și înțelepciune. Tocmai dragostea poporului față de el a stârnit, însă, invidia. Acolo unde nu putuse fi biruit prin mândrie sau prin iubirea de sine, vrăjmașul l-a lovit, după cum arată tradiția, prin gelozia și invidia celor din jur.
Unii clerici și ierarhi au început să-l vorbească de rău în fața patriarhului, acuzându-l, pe nedrept, că ar urmări să-i ia locul. Astfel, virtuțile și popularitatea sfântului au fost răstălmăcite și folosite împotriva lui, într-o țesătură de bârfe și de suspiciuni nedrepte.
Izgonirea din Egipt, fără vină dovedită
Sub povara acestor calomnii, după doar puțin timp petrecut în treapta de mitropolit, Sfântul Nectarie a fost îndepărtat și izgonit din Egipt. Nu a avut parte de un proces și nu i s-a dovedit nicio vină. A fost o nedreptate strigătoare, care i-a frânt, din punct de vedere omenesc, parcursul slujirii.
Acatistul închinat lui amintește limpede de această prigoană și de izgonirea din Alexandria, arătând-o ca pe o adevărată „mucenicie fără de sânge”. Sfântul a fost răstignit, în chip lăuntric, pe crucea răbdării, purtând o suferință cu atât mai grea cu cât era cu totul nemeritată.
Întoarcerea la Atena, în sărăcie și dispreț
S-a întors la Atena singur, disprețuit, nebăgat în seamă și în mari lipsuri materiale. Cel care fusese mitropolit se afla acum fără slujire, fără sprijin și fără mijloace, purtând și povara unei reputații pătate pe nedrept. A fost una dintre cele mai grele perioade ale vieții lui.
Și totuși, în mijlocul acestei umiliri, Sfântul Nectarie nu s-a tulburat și nu și-a pierdut pacea lăuntrică. El nu a căutat să se răzbune, nici nu i-a osândit pe cei care îl nedreptățiseră, ci a continuat să se încreadă în Dumnezeu și să-și ducă mai departe slujirea acolo unde i s-a îngăduit.
Rugăciunea pentru prigonitori
Cel mai uimitor lucru este felul în care a răspuns nedreptății: nu cu mânie, ci cu rugăciune pentru cei care îl prigoniseră. Urmând pilda Mântuitorului, care S-a rugat pentru cei ce Îl răstigneau, Sfântul Nectarie s-a rugat pentru luminarea celor care îl nedreptățeau, fără a se gândi la binele său, ci numai la binele Bisericii.
Această atitudine nu a fost o resemnare pasivă, ci o biruință a iubirii asupra urii. Sfântul a primit defăimările ca pe niște „cununi de mult preț” și a transformat suferința nedreaptă într-o nevoință duhovnicească, prin care s-a apropiat și mai mult de Hristos.
#3 – Copilul sărac care a ajuns sfânt : anii puțin știuți ai lui Anastasie , viitorul Sfânt Nectarie – InfoCons te informeaza
Cum a transformat suferința în nevoință
Ceea ce face din izgonirea Sfântului Nectarie o pildă și nu doar o tragedie este felul în care el a transformat suferința nedreaptă într-o cale de apropiere de Dumnezeu. În loc să se lase doborât de amărăciune, sfântul a primit umilința ca pe o nevoință duhovnicească, asemenea celor pe care pustnicii și le asumă de bunăvoie. Crucea pe care alții i-au pus-o pe umeri a devenit, în mâinile lui, un urcuș spre sfințenie.
Tocmai de aceea, tradiția vorbește despre o adevărată „mucenicie fără de sânge”: Sfântul Nectarie nu a vărsat sânge pentru credință, dar a îndurat o prigoană îndelungată, pe care a purtat-o cu răbdare și cu iubire. Această biruință tăcută asupra urii și a deznădejdii este, poate, mai grea decât multe alte nevoințe și arată o tărie sufletească ieșită din comun.
O lecție pentru cei nedreptățiți de astăzi
Pilda Sfântului Nectarie vorbește direct fiecăruia dintre noi. Mulți oameni trec, la rândul lor, prin nedreptăți – la locul de muncă, în relațiile cu ceilalți, în viața de zi cu zi. Exemplul sfântului arată că nedreptatea, oricât de dureroasă, nu trebuie să nască ură și nici să ne fure pacea lăuntrică.
Răbdarea, iertarea și încrederea în Dumnezeu pot transforma chiar și cea mai grea umilire într-un prilej de creștere sufletească. Sfântul Nectarie nu a fost răsplătit de oameni, ci de Dumnezeu, prin cununa sfințeniei și prin darul facerii de minuni – semn că adevărata valoare a omului nu stă în recunoașterea celorlalți, ci în credincioșia față de bine.
Surse: doxologia.ro, basilica.ro și ziarullumina.ro.
Material informativ și de educație a consumatorilor realizat de InfoCons.
Semnat : Departamentul InfoCons protectia consumatorilor istorie, cultura si religie
