PERFORMANȚA ARE NEVOIE DE SĂNĂTATE – DE CE UN ELEV DE 10 NU ESTE DOAR UN ELEV CARE ÎNVAȚĂ MULT – InfoCons Protecția Consumatroilor – Alina Epure
La Gala Performanței, organizată pe 26 august 2026, la Palatul Parlamentului, am celebrat elevii care au obținut media 10 la examenele naționale: 8 la Evaluarea Națională și 70 la Bacalaureat.
Privind acești adolescenți, este ușor să asociem performanța cu numărul de ore petrecute învățând, cu disciplina sau cu inteligența. Toate contează. Dar există o parte mai puțin vizibilă a performanței despre care vorbim încă insuficient: capacitatea organismului de a susține efortul intelectual pe termen lung.
Un creier obosit nu funcționează independent de corp. Un adolescent care doarme insuficient, mănâncă haotic, petrece aproape întreaga zi pe scaun, trăiește într-o stare continuă de presiune sau nu mai are timp pentru relații și recuperare poate continua o perioadă să obțină rezultate foarte bune. Întrebarea este cu ce cost și pentru cât timp.
De aceea, în cadrul proiectului „Să creștem generații sănătoase”, ne propunem să schimbăm conversația despre performanță. Nu doar „Cât ai învățat?”, ci și „Cum ai grijă de resursele care îți permit să înveți?”.
Creierul care învață locuiește într-un corp
În perioadele cu examene importante, adolescenții sunt tentați să își organizeze viața în jurul unei singure resurse: timpul. Mai multe ore disponibile par să însemne automat mai multe ore de învățare și, implicit, șanse mai mari de reușită.
Dar performanța nu depinde numai de orele alocate asimilrării de informații, ci în special de calitatea funcționării în acel timp.
Atenția, memoria, viteza de procesare, capacitatea de a lua decizii, flexibilitatea cognitivă și reglarea emoțională sunt influențate de starea întregului organism. De aici apare o schimbare importantă de perspectivă: somnul, alimentația, mișcarea sau pauzele nu sunt activități care „fură” timp de la performanță. Ele fac parte din sistemul care o susține.
Aceasta este una dintre ideile pe care adolescenții au nevoie să le înțeleagă devreme: corpul nu este vehiculul care transportă creierul la examen. Este parte din mecanismul prin care învățarea devine posibilă.
În loc să îi învățăm doar să își administreze agenda, trebuie să îi învățăm să își administreze și resursele. Asta înseamnă să recunoască diferența dintre efort și epuizare, dintre ambiție și suprasolicitare, dintre o perioadă intensă și un mod de viață care devine nesustenabil.
Somnul .. prezent sau absent în conversația despre note
„Mai repet încă un capitol.” „Mai stau o oră.” „Dorm după examen.” Sunt fraze familiare multor adolescenți în perioadele de evaluare.
Somnul devine adesea prima resursă sacrificată atunci când timpul pare insuficient. Numai că somnul nu reprezintă o întrerupere a procesului de învățare. Este parte din el.
În timpul somnului au loc procese importante pentru consolidarea memoriei și reglarea emoțională, iar lipsa repetată a somnului poate afecta atenția, capacitatea de concentrare și starea de spirit.
Pentru adolescent, discuția este cu atât mai importantă cu cât această etapă de viață vine cu particularități biologice ale ritmului somn–veghe, peste care se suprapun programul școlar, temele, pregătirea suplimentară, activitățile extracurriculare și utilizarea tehnologiei seara.
Soluția nu este să transformăm somnul într-o altă regulă rigidă sau într-un nou motiv de vinovăție. Soluția este alfabetizarea. Adolescentul trebuie să înțeleagă ce se întâmplă atunci când acumulează oboseală și să poată observa diferența dintre o perioadă solicitantă și un mod de funcționare în care epuizarea devine normalitate.
A dormi nu este o pierdere de timp. Într-o cultură a performanței sănătoase, recuperarea trebuie să devină parte din strategie, nu recompensa de după examen.
Alimentația și energia cognitivă: dincolo de „mănâncă sănătos”
În perioadele aglomerate, alimentația poate deveni mecanică: mese amânate, gustări luate în fața laptopului, alimente alese exclusiv pentru rapiditate, uneori cantități mari consumate seara după o zi în care adolescentul a mâncat prea puțin.
Nu avem nevoie să răspundem acestei realități cu liste de alimente „bune” și „rele”. Avem nevoie să îi ajutăm pe adolescenți să înțeleagă relația dintre alimentație, sațietate, energie și propriul mod de funcționare.
Un organism aflat în creștere are nevoi nutriționale reale. Alimentația variată, aportul adecvat de proteine, carbohidrați, grăsimi, vitamine, minerale, fibre și lichide fac parte din sănătatea adolescentului. Dar educația nutrițională trebuie să meargă mai departe.
Cum îmi construiesc o masă atunci când am o zi lungă? Ce pot lua cu mine la școală? Cum recunosc foamea? De ce ajung uneori să mănânc mult seara? Ce aleg când am zece minute la dispoziție? Cum citesc o etichetă? Cum diferențiez o informație validă de un trend alimentar viral?
Acestea sunt competențe pentru viață. Scopul nu este adolescentul care mănâncă „perfect”. Scopul este adolescentul care înțelege suficient pentru a putea decide și care nu își construiește relația cu mâncarea pe frică, vinovăție sau interdicții.
Mișcarea nu concurează cu performanța
Într-un an cu Evaluare Națională sau Bacalaureat apare frecvent o ecuație periculoasă: „Nu mai am timp de sport. Trebuie să învăț.” Orele petrecute la birou cresc, activitățile fizice dispar, iar mișcarea este amânată pentru perioada de după examene. Dar organismul uman nu este construit pentru imobilitate prelungită, iar beneficiile activității fizice nu se limitează la greutate sau aspect corporal.
Mișcarea contribuie la sănătatea cardiovasculară și metabolică, la funcționarea fizică, la somn și la starea generală de bine. Pentru adolescenți poate reprezenta, de asemenea, o modalitate importantă de deconectare de la presiunea academică și de reconectare cu propriul corp.
Nu este necesar ca fiecare copil să devină sportiv. Dansul, mersul, înotul, bicicleta, sportul de echipă sau pur și simplu pauzele active pot avea locuri diferite în vieți diferite. Important este să nu transmitem mesajul că, atunci când apare performanța academică, corpul poate fi pus pe pauză.
Și, mai ales, să nu transformăm mișcarea într-o pedeapsă pentru ceea ce am mâncat sau într-un instrument exclusiv pentru modificarea aspectului fizic. Mișcarea este una dintre formele prin care avem grijă de capacitatea noastră de a funcționa.
Stresul, relațiile și recuperarea fac parte din aceeași ecuație
Un examen important generează emoții, ceea ce este firesc. Nu orice stres determină o afecțiune și nu orice zi dificilă reprezintă o problemă de sănătate mintală.
Dar există o diferență între emoțiile asociate unei provocări și sentimentul că trebuie să funcționezi permanent la limită. Pentru un adolescent, presiunea poate veni simultan din mai multe direcții: școală, propriile așteptări, familie, comparația cu ceilalți, social media, incertitudinea privind facultatea și viitorul.
În acest context, relațiile devin o resursă importantă. Un părinte poate asculta fără să transforme fiecare conversație într-o analiză a rezultatelor. Un profesor poate vedea adolescentul dincolo de catalog. Un prieten poate fi alăturiîn momentele critice.
Performanța nu se construiește numai prin autonomie. Se construiește și prin conectare. Iar una dintre lecțiile importante ale adolescenței este că a cere sprijin nu anulează independența. Uneori este tocmai semnul că începi să îți cunoști limitele și resursele.
De aceea, relațiile sănătoase trebuie privite ca parte a stilului de viață, nu ca un decor emoțional în jurul „lucrurilor serioase”.
De la „învață mai mult” la „învață să funcționezi bine”
Cei 78 de elevi cu media 10 celebrați la Gala Performanței ne arată ce pot realiza tinerii atunci când există capacitate, muncă și perseverență. Dar rolul nostru nu se termină în momentul în care îi aplaudăm. Trebuie să ne întrebăm ce fel de cultură a performanței construim pentru generațiile care vin. Una în care adolescentul învață că valoarea sa depinde de rezultat? Sau una în care rezultatul este important, dar nu devine întreaga sa identitate? Una în care oboseala este dovada că muncești suficient? Sau una în care recuperarea este înțeleasă ca parte a performanței?
Aceasta este perspectiva pe care proiectul „Să creștem generații sănătoase” încearcă să o ducă în școli, familii și comunități. Cei șase piloni – alimentație, somn, mișcare, relații sănătoase, managementul stresului și prevenirea comportamentelor adictive – nu sunt șase teme separate, ci sunt șase componente ale aceluiași sistem.
Un adolescent care doarme insuficient poate avea mai puține resurse pentru a gestiona stresul. Stresul poate influența alegerile alimentare. Timpul excesiv petrecut online poate înlocui somnul, mișcarea sau interacțiunile directe. Relațiile pot proteja sau, dimpotrivă, pot amplifica presiunea.
De aceea, educația pentru stil de viață nu ar trebui să ofere doar reguli. Ar trebui să îi ajute pe tineri să vadă conexiunile, să își observe propriul corp, să înțeleagă consecințele alegerilor și să își construiască propriile criterii.
Pe termen lung, nu avem nevoie doar de elevi care pot obține rezultate extraordinare la 14 sau 18 ani. Avem nevoie de adulți care vor putea continua să gândească, să creeze, să conducă, să iubească, să muncească și să contribuie la societate.
Performanța are nevoie de sănătate. Iar sănătatea nu este recompensa de după performanță. Este una dintre condițiile care o fac sustenabilă.
Semnătura : Alina Epure
Doctor în Științe Medicale
CEO Nutribalance
