InfoCons te informează : Cortizolul – Hormon sau Noul „Dușman” Al Internetului ? – Alina Epure
Ce este adevărat și ce devine marketing atunci când vorbim despre hormonul stresului?
„Ai burtă de cortizol.”
„Fața umflată este de la cortizol.”
„Nu poți slăbi pentru că ai cortizolul crescut.”
„Te trezești la 3 dimineața? Cortizolul este de vină.”
„Ai poftă de ceva dulce? Cortizolul tău sigur a crescut.”
„Ești obosit? Trebuie să scazi nivelul de cortizol.”
În ultimii ani, un hormon care până nu demult apărea mai ales în manualele de fiziologie și endocrinologie a devenit vedetă în social media.
Cortizolul este prezentat frecvent drept explicația universală pentru oboseală, creștere în greutate, anxietate, probleme de somn, dificultăți de concentrare și chiar modificarea formei feței.
Iar atunci când apare un nou „dușman” al sănătății, apare rapid și o industrie care promite să îl combată: suplimente pentru „cortisol balance”, diete pentru „resetarea cortizolului”, băuturi, ceaiuri, protocoale și programe care promit „vindecarea suprarenalelor”.
Există un sâmbure de adevăr în toată această poveste: stresul influențează organismul, iar cortizolul face parte din răspunsul biologic la stres.
Dar de aici până la concluzia că aproape orice simptom este provocat de „cortizolul mare” există o distanță considerabilă.
Pentru a nu transforma un mecanism fiziologic real într-o nouă formă de pseudoștiință, trebuie să începem cu întrebarea fundamentală:
Ce este, de fapt, cortizolul și de ce avem nevoie de el?
1. CORTIZOLUL NU ESTE DUȘMANUL NOSTRU
Cortizolul este un hormon steroid produs de glandele suprarenale.
Producerea și eliberarea sa sunt reglate printr-un sistem complex care implică hipotalamusul, hipofiza și glandele suprarenale – ceea ce numim axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană, sau axa HPA.
Deși este numit frecvent „hormonul stresului”, această denumire descrie doar o parte din rolurile sale.
Cortizolul participă la reglarea metabolismului, la menținerea glicemiei și tensiunii arteriale, influențează răspunsul inflamator și imunitar și ajută organismul să mobilizeze resurse atunci când trebuie să răspundă unei provocări.
Cu alte cuvinte, nu vrem să „eliminăm cortizolul”.
Avem nevoie de el.
Mai mult, nivelul cortizolului nu ar trebui să fie constant pe parcursul zilei.
În mod normal, secreția sa urmează un ritm circadian.
În jurul trezirii există o creștere importantă a secreției de cortizol, care contribuie la pregătirea organismului pentru perioada activă a zilei. Ulterior, nivelurile tind să scadă, atingând valori reduse în timpul nopții.
Peste acest ritm circadian se suprapun pulsații ale secreției hormonale și răspunsuri la diferite situații.
Așadar, un nivel mai mare de cortizol dimineața nu înseamnă automat că suntem „prea stresați”.
Poate reprezenta fiziologie normală.
Aceasta este prima idee importantă:
cortizolul nu trebuie să fie cât mai mic. Trebuie să fie reglat corespunzător contextului și momentului zilei.
2. STRESUL ȘI CORTIZOLUL SUNT LEGATE, DAR POVESTEA ESTE MULT MAI COMPLEXĂ
Atunci când organismul percepe o amenințare sau o provocare, se activează mai multe sisteme biologice.
Axa HPA este unul dintre ele.
Hipotalamusul transmite semnale către hipofiză, care eliberează ACTH. Acesta stimulează glandele suprarenale să producă și să elibereze cortizol.
Pe termen scurt, acest răspuns este adaptativ.
Organismul trebuie să poată mobiliza energie și resurse pentru a face față unei situații solicitante.
Problema apare atunci când stresul devine persistent și sistemele de adaptare sunt solicitate repetat.
Stresul cronic este asociat cu multiple consecințe asupra sănătății și poate influența somnul, comportamentul alimentar, sănătatea mintală, sistemul cardiovascular și alte procese.
Dar nici aici nu trebuie să reducem întreaga fiziologie a stresului la o singură moleculă.
Răspunsul la stres implică sistemul nervos autonom, hormoni, sistemul imunitar, creierul, comportamentul și contextul social.
Două persoane expuse aceluiași eveniment pot avea răspunsuri foarte diferite.
Contează durata stresului.
Contează intensitatea.
Contează predictibilitatea.
Contează somnul.
Contează activitatea fizică.
Contează relațiile și sprijinul social.
Contează istoricul individual.
De aceea, formularea:
„Ai simptome pentru că ai cortizol mare”
este, în majoritatea situațiilor, mult prea simplă.
Cortizolul este o piesă dintr-un sistem.
Nu este întregul sistem.
3. „CORTISOL FACE” ȘI „CORTISOL BELLY” – CÂND SOCIAL MEDIA TRANSFORMĂ UN SIMPTOM ÎN DIAGNOSTIC
Unul dintre cele mai vizibile trenduri online este asocierea anumitor caracteristici fizice cu „cortizolul crescut”.
O față mai rotundă devine „cortisol face”.
Depunerea de grăsime abdominală devine „cortisol belly”.
Apar apoi fotografii înainte și după, urmate de protocoale care promit „scăderea cortizolului”.
Problema este că aspectul fizic nu poate diagnostica singur nivelul cortizolului.
Există într-adevăr o afecțiune medicală în care organismul este expus pentru o perioadă îndelungată la un exces de cortizol: sindromul Cushing.
Persoanele cu sindrom Cushing pot prezenta modificări caracteristice ale distribuției țesutului adipos și ale feței, dar și alte manifestări, precum slăbiciune musculară, hipertensiune arterială, modificări ale glicemiei, fragilitate osoasă, modificări cutanate sau tulburări menstruale.
Sindromul Cushing este însă o afecțiune endocrină ce necesită evaluare și diagnostic medical.
Nu orice creștere în greutate abdominală este Cushing.
Nu orice față rotundă indică hipercortizolism.
Și nu orice persoană stresată are o boală endocrină.
Creșterea în greutate poate avea numeroși determinanți: aport energetic, activitate fizică, somn, medicamente, vârstă, modificări hormonale, factori genetici, anumite afecțiuni și mediul în care trăim.
Stresul poate participa la această ecuație inclusiv indirect, prin modificarea somnului, apetitului, preferințelor alimentare și comportamentului.
Dar aceasta este foarte diferit de a afirma:
„Ai burtă pentru că ai cortizol.”
Corpul uman merită explicații mai bune decât un hashtag.
4. UN TEST DE CORTIZOL NU ESTE UN „STRESOMETRU”
Odată cu popularitatea cortizolului a crescut și interesul pentru testarea lui.
Pare logic:
Sunt stresat.
Cortizolul este hormonul stresului.
Îmi măsor cortizolul.
Rezultatul îmi spune cât de stresat sunt.
Dar fiziologia nu funcționează atât de simplu.
Cortizolul variază în funcție de momentul zilei și de ritmul somn-veghe și poate răspunde la numeroși factori.
Din acest motiv, interpretarea sa depinde de de ce a fost făcut testul, când a fost recoltat și ce metodă a fost utilizată.
Atunci când există suspiciunea unei afecțiuni endocrine precum sindromul Cushing, evaluarea nu se reduce la un test aleatoriu de cortizol făcut la orice oră.
În practica medicală pot fi utilizate teste specifice, precum cortizolul salivar nocturn, cortizolul liber urinar pe 24 de ore sau testul de supresie cu dexametazonă, în funcție de situația clinică.
Rezultatele trebuie interpretate împreună cu simptomele, istoricul medical și alte investigații.
Acesta este un exemplu foarte bun al diferenței dintre biomarker și diagnostic.
O cifră nu trebuie scoasă din context.
Iar cortizolul nu este un „scor de stres” pe care îl putem interpreta independent după un tabel găsit online.
Dacă simptomele sugerează o problemă endocrină, soluția nu este autodiagnosticul.
Este evaluarea medicală corespunzătoare.
5. PUTEM „SCĂDEA CORTIZOLUL” CU UN SUPLIMENT?
Aici intră în scenă marketingul.
Căutarea unei soluții rapide pentru stres a creat o piață importantă pentru produse promovate pentru „cortisol balance”, „adrenal support” sau „stress relief”.
Unele ingrediente din astfel de produse sunt cercetate pentru posibile efecte asupra stresului, somnului sau anumitor parametri fiziologici.
Dar întrebarea pe care trebuie să o punem este aceeași ca în cazul oricărui supliment:
Ce promite produsul și ce demonstrează, de fapt, dovezile?
O modificare modestă a unui biomarker într-un studiu mic nu înseamnă automat că produsul „vindecă stresul”.
Și nici faptul că o substanță influențează cortizolul nu înseamnă că toate persoanele stresate ar trebui să o consume.
Mai important, obiectivul nu este să avem cortizolul cât mai mic.
Nivelurile insuficiente de cortizol pot apărea în afecțiuni medicale serioase, precum insuficiența suprarenaliană.
În medicină, „mai puțin” nu este sinonim cu „mai sănătos”.
Trebuie să existe echilibru și reglare fiziologică.
Înainte de a cumpăra un produs pentru „scăderea cortizolului”, putem întreba:
De ce cred că am cortizolul crescut?
A fost demonstrat?
Ce problemă încerc de fapt să rezolv?
Stres?
Insomnie?
Oboseală?
Anxietate?
Creștere în greutate?
Pentru fiecare dintre acestea pot exista cauze și intervenții diferite.
Un produs care promite să rezolve toate aceste probleme prin „normalizarea cortizolului” merită analizat cu multă atenție.
6. DACĂ PROBLEMA ESTE STRESUL, SĂ VORBIM DESPRE STRES
Poate cea mai mare ironie a trendului „anti-cortizol” este că ne poate face să ne concentrăm asupra unui biomarker și să ignorăm viața care îl influențează.
Lucrezi douăsprezece ore pe zi?
Dormi cinci ore?
Răspunzi la mesaje până după miezul nopții?
Nu ai pauze?
Mănânci în fața laptopului?
Nu faci mișcare?
Nu ai timp pentru relațiile importante?
Trăiești într-o stare permanentă de urgență?
Atunci problema nu este că organismul „te sabotează” prin producerea cortizolului.
Organismul încearcă să se adapteze unui mediu solicitant.
Intervenția asupra stresului presupune, de aceea, mult mai mult decât un produs.
Somnul este fundamental.
Un program cât mai regulat, suficient timp alocat somnului și reducerea factorilor care îl perturbă pot influența atât percepția stresului, cât și reglarea fiziologică.
Activitatea fizică este un alt instrument important.
Exercițiul reprezintă el însuși un stres fiziologic acut, dar adaptarea la activitate fizică regulată este asociată cu numeroase beneficii pentru sănătatea fizică și mintală.
Alimentația contează, dar nu avem nevoie de o „dietă anti-cortizol”.
Avem nevoie de mese adecvate, suficiente și echilibrate, adaptate necesarului individual.
Relațiile contează.
Sprijinul social nu este un detaliu opțional al stilului de viață.
Pauzele și recuperarea contează.
La fel și capacitatea de a stabili limite între muncă și timpul personal.
Iar atunci când stresul, anxietatea, insomnia sau epuizarea devin persistente și afectează funcționarea zilnică, ajutorul specializat poate fi mult mai valoros decât încă un produs cumpărat online.
NU TREBUIE SĂ NE LUPTĂM CU CORTIZOLUL. TREBUIE SĂ ÎNȚELEGEM MESAJUL
Cortizolul este un exemplu perfect pentru felul în care funcționează uneori industria wellness.
Pornim de la un mecanism biologic real.
Îl simplificăm.
Îl transformăm într-un dușman.
Apoi vindem soluția.
Dar corpul uman nu funcționează în opoziții atât de simple.
Insulina nu este dușmanul.
Inflamația nu este întotdeauna dușmanul.
Colesterolul nu este doar „rău”.
Și cortizolul nu este hormonul pe care trebuie să îl eliminăm.
Avem nevoie de el dimineața.
Avem nevoie de el atunci când trebuie să răspundem unei provocări.
Avem nevoie de el pentru funcții metabolice și cardiovasculare importante.
Problemele apar atunci când sistemele fiziologice sunt dereglate sau când există o afecțiune medicală – nu pentru simplul fapt că hormonul există și își îndeplinește funcțiile.
Așadar, data viitoare când un videoclip ne spune că oboseala, kilogramele în plus, insomnia și pofta de dulce au toate aceeași explicație, putem reveni la întrebările acestei serii:
Care este afirmația?
Care sunt dovezile?
Există și alte explicații?
Cum a fost măsurat cortizolul?
Vorbim despre stres sau despre o afecțiune endocrină?
Și, mai ales, produsul care mi se oferă rezolvă cauza sau doar îmi vinde o explicație simplă?
Pentru că uneori problema nu este că avem prea mult „hormon al stresului”.
Problema este că avem prea mult stres și prea puțin timp pentru recuperare.
Iar acestea sunt două lucruri foarte diferite.
Dr. Alina Epure
Doctor în Științe Medicale – Nutriție
Președinte Fondator, Asociația Nutribalance Nature
Fondator al proiectului „Să creștem generații sănătoase”
Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Consumatorilor de Comunicare
