InfoCons Protecția Consumatorilor de Produse Apicole – Certificarea ecologică nu începe în borcan. Totul începe în stupină. – Cosmin Herța
Înainte ca mierea să poarte un statut, există un întreg ecosistem
Când spunem „miere ecologică”, gândul se duce, de cele mai multe ori, la produsul pe care îl ținem în mână: borcanul, eticheta și simbolul ecologic.
Dar povestea începe cu mult mai devreme.
Începe în stupină.
Începe cu locul în care sunt așezate familiile de albine, cu peisajul din jurul lor, cu plantele care înfloresc, cu biodiversitatea și cu felul în care apicultorul privește relația dintre albine și natură.
Un produs ecologic este rezultatul unei anumite filozofii de producție.
Stupina face parte dintr-un ecosistem
Albinele nu lucrează izolat.
Ele sunt conectate permanent la mediul înconjurător.
Zboară din floare în floare, colectează nectar și polen și interacționează cu un teritoriu care poate cuprinde pajiști, păduri, livezi, zone cu vegetație spontană și alte habitate.
De aceea, o stupină nu poate fi privită doar ca o colecție de stupi.
Este parte dintr-un ecosistem viu, în care fiecare element are un rol.
Iar când apicultura este construită în jurul principiilor ecologice, această relație cu natura devine parte importantă din filosofia producției.
Biodiversitatea este mai mult decât un cuvânt frumos
O zonă bogată în biodiversitate înseamnă mai mult decât un peisaj plăcut.
Înseamnă existența unei varietăți de plante și organisme care formează împreună un ecosistem.
Pentru albine, diversitatea vegetală înseamnă existența unor resurse diferite de nectar și polen, disponibile în momente diferite ale sezonului.
Pajiștile, marginile de pădure, plantele spontane, arborii și arbuștii înfloriți pot contribui la această diversitate.
Iar pentru apicultor, un astfel de teritoriu înseamnă mai mult decât o sursă de hrană pentru albine.
Înseamnă un mediu pe care trebuie să îl respecte și să îl păstreze.
O stupină ecologică nu privește natura doar ca pe o resursă
Există o diferență subtilă, dar importantă.
Natura poate fi privită exclusiv ca o sursă de resurse pentru producție.
Sau poate fi privită ca un partener al producției.
În cea de-a doua perspectivă, apicultorul nu urmărește doar câtă miere poate obține.
Se gândește și la echilibrul ecosistemului în care își desfășoară activitatea.
Această schimbare de perspectivă poate influența modul în care sunt amplasate stupinele, modul în care este gestionată activitatea și felul în care sunt planificate investițiile.
Albinele și biodiversitatea au o relație profundă
Rolul albinelor în natură depășește producția de miere.
Prin polenizare, albinele contribuie la reproducerea numeroaselor plante cu flori și la funcționarea ecosistemelor.
În același timp, albinele depind de existența unei vegetații diverse.
Este o relație în care natura oferă resurse albinelor, iar albinele contribuie la perpetuarea vieții vegetale.
De aceea, protejarea biodiversității nu este un concept abstract pentru apicultură.
Este legată direct de viitorul activității apicole.
De ce contează flora spontană?
Într-o agricultură dominată de culturi uniforme, flora spontană poate fi ușor trecută cu vederea.
Pentru albine, însă, plantele care cresc natural într-un teritoriu pot avea o importanță deosebită.
O zonă cu vegetație diversă poate oferi resurse în perioade diferite ale anului.
Flora spontană contribuie, de asemenea, la caracterul unui anumit peisaj și poate influența profilul mierii obținute.
Într-o miere polifloră, de exemplu, această diversitate poate deveni parte din identitatea senzorială a produsului.
Ecologic înseamnă și să gândești pe termen lung
Un ecosistem nu se construiește într-un sezon.
La fel, o apicultură orientată către sustenabilitate nu poate fi gândită doar în funcție de recolta unui singur an.
Deciziile luate astăzi pot avea efecte asupra activității de mâine.
De aceea, o filosofie de producție ecologică poate însemna:
să protejezi resursele, să folosești responsabil ceea ce natura oferă și să construiești o activitate care poate continua pe termen lung.
Este o perspectivă diferită de cea bazată exclusiv pe maximizarea producției.
O stupină poate fi și o investiție în viitorul terenului
Atunci când un producător privește teritoriul ca pe o parte din activitatea sa, apar și alte priorități.
Păstrarea vegetației.
Menținerea diversității florale.
Valorificarea resurselor locale.
Reducerea risipei.
Utilizarea eficientă a resurselor.
Integrarea unor soluții mai sustenabile în activitatea de zi cu zi.
Toate acestea pot contribui la construirea unui model de producție în care performanța economică și responsabilitatea față de mediu nu trebuie să fie adversare.
Filosofia se vede în fiecare decizie
O producție ecologică poate fi privită ca o sumă de decizii.
Unde amplasezi stupina?
Cum privești terenul din jur?
Cum valorifici resursele naturale?
Cum reduci pierderile?
În ce echipamente investești?
Cum îți organizezi activitatea?
Ce lași în urma ta pentru sezonul următor?
Niciuna dintre aceste întrebări nu se vede pe eticheta borcanului.
Dar împreună contribuie la construirea unui anumit mod de a produce.
De ce este importantă legătura dintre stupină și produs?
Pentru că mierea nu este creată într-o fabrică în sensul clasic al cuvântului.
Ea începe în natură.
Albinele colectează ceea ce le oferă teritoriul.
Apicultorul gestionează stupina și recolta.
Iar produsul final păstrează, într-o anumită măsură, amprenta acestui parcurs.
De aceea, când vorbim despre o miere ecologică, este interesant să privim dincolo de borcan și să ne întoarcem la locul în care povestea a început.
Ecologic nu înseamnă întoarcerea în trecut
O apicultură ecologică poate fi, în același timp, modernă.
Poate integra tehnologie, monitorizare, echipamente eficiente și soluții moderne de management.
Diferența nu este lipsa tehnologiei.
Diferența este felul în care tehnologia este pusă în slujba unui anumit model de producție.
Modernizarea poate ajuta un producător să folosească mai eficient resursele, să reducă pierderile și să înțeleagă mai bine ceea ce se întâmplă în stupină.
Astfel, tradiția și tehnologia nu trebuie să se excludă.
Pot construi împreună un model contemporan de apicultură.
O miere ecologică poartă mai mult decât un statut
Atunci când consumatorul vede mențiunea „ecologic”, vede o informație despre produs.
Dar în spatele ei poate exista o întreagă filosofie:
respect pentru natură, atenție față de ecosistem, responsabilitate față de resurse și o perspectivă pe termen lung.
Aceste valori nu se pot măsura într-o singură linguriță de miere.
Dar se pot regăsi în modul în care este construită activitatea producătorului.
Concluzie
Certificarea ecologică poate fi asociată cu produsul final, însă povestea ecologică începe mult înainte ca mierea să ajungă în borcan.
Începe în stupină.
Începe cu teritoriul, cu biodiversitatea, cu flora care hrănește albinele și cu înțelegerea faptului că producția apicolă depinde de un ecosistem sănătos.
O stupină nu este doar locul în care se produce mierea.
Este locul în care natura, albinele și omul lucrează împreună.
Iar atunci când această relație este construită cu respect și cu o perspectivă pe termen lung, mierea devine mai mult decât un produs alimentar.
Devine rezultatul unei filosofii în care calitatea produsului începe cu respectul pentru locul din care provine.
Autor:
Cosmin Herța
Președinte – Asociația Herta Bio Apicole
Fondator Herta Bio Apicole
