InfoCons – Acum 10 ani – Obezitatea , boala secolului XXI : cum ne protejăm sănătatea prin alegeri de consum informate – Dr. Cristiana Glavce , Institutul de Antropologie Francisc I Rainer
Un semnal de alarmă pe care organismul ni-l transmite prin kilogramele în plus — și un ghid practic despre alimentație corectă, mișcare și citirea etichetei.
Numărul persoanelor afectate de obezitate crește constant, în întreaga lume, iar România se numără printre țările europene cu o pondere ridicată a acestei probleme. Nu întâmplător este numită „boala secolului XXI”: obezitatea nu este un simplu detaliu de aspect, ci o suferință a organismului care încearcă să se adapteze unui stil de viață tot mai sedentar și unei alimentații tot mai industrializate. InfoCons readuce în atenția consumatorilor un adevăr esențial — sănătatea începe de la coșul de cumpărături și de la felul în care alegem ce punem în farfurie.
Nu doar câteva kilograme în plus: obezitatea este o boală
De multe ori, kilogramele în plus sunt privite cu indulgență, ca o chestiune estetică. În realitate, obezitatea este primul semnal important pe care ni-l dă organismul că ceva nu mai funcționează cum ar trebui. Este un câștig mare de greutate pe care corpul trebuie să îl susțină, cu efort și cu consecințe.
Pentru a ne situa corect, specialiștii folosesc indicele de masă corporală (IMC): împărțim greutatea la înălțime, după o formulă cu limite minime și maxime în care ar trebui să ne încadrăm. Reperul depinde însă și de structura fiecăruia — există persoane cu o construcție osoasă masivă și persoane gracile, la care fiecare kilogram se resimte diferit. Orientativ, pentru o înălțime de 1,70 m, un interval de aproximativ 65–72 kg este considerat normal, iar depășirea acestei limite ne aduce deja în zona de risc.
De ce ne îngrășăm: dezechilibrul dintre cât mâncăm și cât consumăm
Trăim, pentru prima dată în istoria noastră, într-o adevărată avalanșă de hrană, pe care o obținem foarte ușor. În aceste condiții este greu să mai realizăm cât de mult mâncăm în raport cu ceea ce consumă efectiv organismul pentru activitatea zilnică. În plus, după perioade lungi de privațiune de-a lungul istoriei, corpul uman a rămas „programat” să facă rezerve pentru vremuri grele — chiar dacă aceste vremuri nu mai vin. De aici încăpățânarea organismului de a-și păstra depozitele de grăsime.
Un capitol aparte îl reprezintă dietele drastice ținute pe rând. Alternanța dintre regimuri foarte severe și perioade de alimentație normală dezechilibrează metabolismul: organismul își reduce cheltuiala de energie la minimum și își apără kilogramele, pregătindu-se pentru următoarea „foamete”. Cu cât aceste alternanțe sunt mai dese, cu atât corpul se opune mai tare slăbirii. Soluția nu este înfometarea, ci o perioadă lungă de alimentație echilibrată, combinată obligatoriu cu mișcare — pentru că suntem construiți pentru efort fizic, un efort pe care aproape că nu îl mai facem.
Pe lângă stilul de viață, există și cauze patologice — în special dereglările de metabolism. De regulă, ele sunt silențioase și se depistează mai ușor prin analize medicale (cresc trigliceridele, colesterolul, glicemia) decât prin simptome resimțite, deoarece deteriorarea se produce foarte lent, de la o zi la alta. Există și etape ale vieții în care devenim mai vulnerabili: perioada prepubertară și pubertatea, vârsta de după 35 de ani la bărbați (odată cu instalarea sedentarismului) și, la femei, intervalul premenopauzei și menopauzei, între aproximativ 40 și 55 de ani, când metabolismul se modifică.
Obezitatea infantilă — cea mai gravă formă
Cel mai îngrijorător fenomen al ultimelor două decenii este instalarea obezității foarte devreme, uneori chiar de la vârsta de sugar. La copil, boala este mai gravă decât la adult, pentru că poate pune o „pată neagră” pe întreaga evoluție ulterioară. Vinovați suntem, într-o măsură sau alta, cu toții: părinții, școala, producătorii și reclamele agresive la produse dăunătoare copilăriei.
Prevenția începe de acasă, cu câteva reguli simple. În primul rând, copilul nu trebuie forțat să mănânce: dacă refuză mâncarea fără să existe semne de boală, este bine să fie lăsat în ritmul metabolismului său. Obiceiul „mănâncă tot din farfurie” nu îl ajută. Apoi, zahărul — mai ales cel rafinat — ar trebui redus drastic; el poate fi înlocuit, cu măsură, cu miere. Gustul pentru dulce este înnăscut, dar poate fi controlat dacă cel mic nu este obișnuit din start cu dulciuri, fiind orientat mai degrabă către fructe. Pentru informații corecte, părinții au ca prim reper medicul de familie și medicul pediatru — responsabilitatea creșterii revenind în egală măsură mamei și tatălui.
Ce ni se ascunde pe etichetă
Alimentele nesănătoase sunt, în general, cele produse industrial, iar marele lor defect este că nu ne spun exact ce conțin. Sunt adesea bogate în calorii și sărace în nutrienți, iar surplusul de calorii pe care nu îl consumăm se depune sub formă de grăsime. De aceea, InfoCons susține dreptul consumatorului la informare completă: pe fiecare produs ar trebui indicate clar cantitatea de proteine, de grăsimi, de apă și de sare.
Sarea și zahărul devin, împreună, tot mai periculoase. Sarea este ascunsă în aproape toate produsele, iar mezelurile sunt un exemplu dificil de ales, din cauza numeroaselor adaosuri care nu au legătură cu carnea — eticheta ar trebui să indice un conținut de minimum 70% carne. Atenție însă: sarea nu trebuie eliminată complet, pentru că lipsa ei totală dăunează grav organismului. Ideea corectă nu este „să eliminăm”, ci să consumăm cu măsură și în cunoștință de cauză.
Un alt reper util este lista de aditivi. Cu cât un produs are mai puține E-uri, cu atât este mai bine: în general, acestea sunt substanțe chimice adăugate pentru a prelungi conservarea sau a îmbunătăți gustul — o „noutate” pentru un organism obișnuit, sute de ani, cu hrană naturală. Tot cu prudență ar trebui privite și produsele cu termene de valabilitate foarte lungi.
Cum ar trebui să arate meniul — pe vârste și pe mese
Nu există o rețetă unică. Copiii, aflați în continuă creștere, au nevoie de întreaga gamă de alimente; tânărul este încă în formare; adultul, cu un metabolism echilibrat între 20 și 45 de ani, poate fi mai atent la aportul de calorii; iar odată cu înaintarea în vârstă, consumul se reduce, iar regimul trebuie adaptat. De aceea, dietele exclusive — de tipul „doar salată și carne” — nu sunt recomandate, mai ales pentru copii și tineri, care au nevoie de glucide, de pâine integrală, de lapte, brânză și ouă.
Cheia este echilibrul: mâncare cât mai diversificată, dar în cantități mici, și o cultură a porționării pe care încă nu o avem. O porție de carne înseamnă circa 150 g, iar o felie subțire de pâine, aproximativ 50 g. Pâinea și cerealele rămân importante pentru aportul de vitamine, fibre și minerale — de preferat pâinea integrală sau de graham, în locul celei albe.
Sunt recomandate trei mese principale, la ore respectate, astfel încât organismul să fie pregătit pentru asimilarea alimentelor. Ideal, micul dejun și prânzul consistente, iar cina mai ușoară. Nu este obligatoriu mitul „nimic după ora 18:00” — totul depinde de fiecare persoană — dar este bine să nu mâncăm chiar înainte de culcare, când corpul consumă minimum de energie și transformarea în grăsime este aproape garantată. Între mese, sunt binevenite un fruct (mărul, de exemplu), o mână mică de semințe neprăjite, migdale, alune sau arahide — totul „la diminutiv”, în porții mici.
Mișcarea, primul pas
Dacă ar fi să reținem un singur sfat, acela ar fi mișcarea. O persoană supraponderală care își impune măcar o jumătate de oră de mers pe zi — nu agale, ci alert, „ca și când ai pierde trenul”, până simte că transpiră — se va simți mai bine. Familia poate ajuta însoțind-o la aceste plimbări, iar un aliat neașteptat poate fi chiar un câine, care ne obligă să mergem repede, în fiecare zi. Ca și în cazul renunțării la fumat, cei din jur ar trebui să încurajeze, nu să descurajeze. Decisivă rămâne însă hotărârea personală de a face acest pas.
Costul social al unei boli individuale
Obezitatea afectează deopotrivă individul și societatea. La nivel personal, ne strică imaginea de sine și ne slăbește încrederea. La nivel social, boala costă — prin cheltuielile cu medicamentele și tratamentele și prin scăderea productivității. Cu atât mai importantă este prevenția, iar aceasta trece prin educație: de la programe precum „cornul și laptele”, utile mai ales pentru copiii din mediul rural și din familiile cu venituri reduse, până la gestul simplu al părintelui de a pregăti pentru școală un sandviș cu carne fiartă sau cu ou, însoțit de o frunză de salată și câteva felii de roșii.
Concluzia InfoCons
Obezitatea nu se combate prin diete-minune, ci prin alegeri de consum informate, făcute zi de zi. Consumatorul român este încă atras mai mult de ambalaj decât de conținut — iar aceasta este o problemă de educație pe care o putem corecta împreună. Citiți eticheta, cereți informații complete despre produse, gătiți cât mai mult în casă, mișcați-vă în fiecare zi și învățați-i pe cei mici, de la vârste fragede, ce înseamnă o alimentație echilibrată. Sănătatea este cea mai bună investiție, iar ea începe de la o alegere responsabilă.
Alege bine, te simți bine !
Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Consumatorilor de Comunicare
