EXCELENȚA NU ESTE DOAR ACADEMICĂ – SĂNĂTATE, CARACTER, VALORI ȘI RESPONSABILITATE – InfoCons Protecția Consumatorilor – Alina Epure
Ce premiem atunci când premiem un elev de 10? Cunoașterea? Disciplina? Perseverența? Capacitatea de a lucra sub presiune? Caracterul? Rezultatul? Toate pot fi parte din rezultat.
Dar educația nu se termină acolo.
O societate are nevoie de oameni competenți. Are însă nevoie și de oameni capabili să folosească responsabil ceea ce știu. De profesioniști care pot lua decizii etice, colabora, respecta demnitatea celuilalt și înțelege consecințele propriilor acțiuni.
Gala Performanței din 26 august 2026 a adus alături de elevi oameni din educație, Academia Română, mediul universitar, medicină, comunicare, societate civilă și reprezentanți ai Institutului Român pentru Drepturile Omului.
Această diversitate oferă o oportunitate extraordinară: să vorbim despre excelență într-un sens mai larg decât cel academic.
Ce premiem atunci când premiem un 10?
Nota măsoară o performanță într-un anumit context. Nu măsoară întreaga valoare a omului. Nu măsoară empatia, caracterul, capacitatea de a construi relații, curajul moral, creativitatea sau disponibilitatea de a contribui.
De aceea, celebrarea excelenței academice trebuie însoțită de o perspectivă mai largă asupra educației.
Un copil poate avea rezultate excepționale și, în același timp, poate avea nevoie să învețe cum să colaboreze, cum să gestioneze un conflict, cum să accepte feedbackul sau cum să își recunoască limitele.
Un alt copil poate avea rezultate academice mai modeste, dar resurse remarcabile de leadership, creativitate, empatie sau perseverență.
Educația sănătoasă nu transformă aceste dimensiuni într-o competiție. Le integrează.
Această perspectivă îi protejează și pe elevii de 10 de o identitate prea îngustă. Un adolescent nu trebuie să devină „nota lui”. El este și prieten, fiu sau fiică, coleg, cetățean, viitor profesionist și persoană care va lua decizii cu efect asupra altora.
Inteligența fără caracter nu este suficientă
Un profesionist excepțional va lua, de-a lungul vieții, decizii care îi afectează și pe ceilalți. Un medic influențează sănătatea și încrederea pacienților. Un inginer ia decizii care pot privi siguranța. Un antreprenor influențează angajați și comunități. Un profesor modelează generații. Un om de comunicare poate influența opinii și comportamente.
Cunoașterea oferă putere.
Valorile ne ajută să decidem cum o folosim.
De aceea, cultura civică, etica, responsabilitatea și respectul pentru demnitatea umană nu sunt teme secundare. Adolescentul performant are nevoie să descopere nu doar ce poate face, ci și ce responsabilitate vine odată cu capacitatea lui.
Educația caracterului nu înseamnă moralizare și nici impunerea unui model unic de viață, ci cum creezi contexte în care tânărul exersează onestitatea, responsabilitatea, respectul, argumentarea și capacitatea de a lua în calcul efectele propriilor alegeri.
Dacă vrem lideri sănătoși, trebuie să începem să vorbim cu adolescenții despre responsabilitate înainte ca ei să ajungă în poziții de putere.
Dreptul la educație și dreptul la sănătate
Prezența la Gala Performanței a reprezentanților Institutului Român pentru Drepturile Omului deschide o conversație relevantă. Copilul are dreptul la educație.
Dar copilul are și dreptul la sănătate, siguranță și dezvoltare.
Nu ar trebui să construim excelența academică ignorând aceste dimensiuni.
Educația și sănătatea trebuie privite împreună.
A cere performanță fără a crea condiții minime de siguranță, odihnă, sprijin și respect poate transforma un ideal legitim într-o sursă de presiune.
În același timp, drepturile vin împreună cu responsabilități care se construiesc treptat: respectul față de ceilalți, participarea, grija față de spațiul comun, capacitatea de a asculta opinii diferite și de a folosi libertatea fără a o transforma în agresiune.
Drepturile omului oferă și un cadru important pentru relația dintre performanță și demnitate.
Nici rezultatul, nici statutul nu justifică umilirea sau excluderea.
O cultură școlară sănătoasă poate avea standarde ridicate și, în același timp, respect pentru diversitate și pentru ritmurile diferite de dezvoltare.
Performanță și responsabilitate
Cu cât un tânăr dobândește mai multe competențe și oportunități, cu atât poate avea un impact mai mare. Dar succesul personal nu trebuie să fie singura măsură a reușitei.
Putem întreba și:
Ce problemă ai ajutat să rezolvi?
Pe cine ai ajutat să crească?
Ce ai construit pentru comunitatea ta?
Cum ai folosit ceea ce știi?
Performanța poate deveni contribuție.
Această schimbare este importantă și pentru sănătatea psihologică a tinerilor.
Dacă succesul este definit exclusiv prin poziție, venit, note sau statut, viața devine o competiție fără sfârșit. Întotdeauna va exista cineva cu un rezultat mai mare, o funcție mai importantă sau o vizibilitate mai mare. Sensul apare adesea atunci când competența se întâlnește cu contribuția.
Într-o societate polarizată, capacitatea de a folosi competența pentru binele comun devine cu atât mai importantă. Tinerii performanți pot deveni nu doar specialiști foarte buni, ci și oameni care ridică standardele etice ale comunităților din care fac parte.
De la competiție la contribuție
Competiția poate motiva. Poate împinge oamenii să își depășească limitele și să urmărească standarde înalte.
Dar dacă întreaga educație este construită doar în jurul ideii de a fi „mai bun decât ceilalți”, pierdem ceva important.
Viața adultă presupune colaborare.
Marile probleme ale societății nu vor fi rezolvate de un singur om de 10.
Vor fi rezolvate de oameni capabili să își combine competențele.
Medicina lucrează interdisciplinar. Cercetarea se bazează pe echipe. Companiile funcționează prin colaborare. Politicile publice cer dialog între domenii. Adolescenții trebuie să învețe să concureze fără să demonizeze competitorul și să colaboreze fără să își piardă identitatea.
În școală, această trecere poate fi exersată prin proiecte comune, dezbateri, voluntariat, activități de cercetare în echipă și situații în care elevii trebuie să negocieze soluții.
Colaborarea nu se învață din definiții. Se învață făcând lucruri împreună.
O cultură a contribuției nu elimină excelența.
O maturizează.
Ce fel de oameni vrem să formeze școala?
Aceasta este întrebarea dincolo de orice programă.
Vrem tineri competenți, dar și sănătoși.
Autonomi, dar capabili de relații.
Ambițioși, dar nu captivi ai comparației.
Capabili să conducă, dar și să asculte.
Capabili să reușească, dar și să contribuie.
Gala Performanței celebrează excelența. Proiectul „Să creștem generații sănătoase” adaugă o întrebare:
Cum transformăm excelența în resursă pentru o viață bună și pentru o societate mai bună?
Cei șase piloni ai proiectului vorbesc despre sănătatea de zi cu zi. Dar sănătatea unei generații înseamnă și felul în care aceasta își va exercita libertatea, responsabilitatea și puterea.
Nu avem nevoie doar de oameni care știu multe informații.
Avem nevoie de oameni care pot folosi ceea ce știu, dar cu discernământ.
În final, educația ar trebui să lase în urmă nu doar competențe măsurabile, ci și o busolă internă:
Ce fac atunci când nimeni nu mă evaluează?
Cum îmi folosesc avantajele?
Cum mă port când am putere?
Aceste întrebări vor conta poate mai mult decât multe note obținute pe parcurs.
Semnătura : Alina Epure
Doctor în Științe Medicale
CEO Nutribalance
