DINCOLO DE NOTA 10 – CE ÎNSEAMNĂ, DE FAPT, PERFORMANȚA UNUI ADOLESCENT ? – InfoCons Protecția Consumatorilor – Alina Epure
Pe 26 august 2026, la Palatul Parlamentului, Gala Performanței a adus în prim-plan elevii care au obținut media 10 la examenele naționale din acest an: 8 elevi la Evaluarea Națională și 70 de absolvenți la examenul de Bacalaureat.
78 de tineri. 78 de povești. 78 de rezultate care vorbesc despre muncă, perseverență, disciplină și despre capacitatea de a continua atunci când drumul nu este întotdeauna ușor.
Organizată în cadrul proiectului „Să creștem generații sănătoase”, în parteneriat cu Comisia pentru Învățământ, Știință și Inovare a Senatului României, Gala Performanței nu și-a propus însă doar să premieze niște note, niște rezultate, ci parcursul acestor tineri pe drumul potențialului propriu.
Ce înseamnă, de fapt, performanța unui adolescent?
Este suficient să privim rezultatul final? Sau avem responsabilitatea să ne uităm și la omul din spatele rezultatului, la sănătatea lui, la somn, la relația cu propriul corp, la stres, la familie, la profesori, la sentimentul de apartenență, la bucuria de a trăi, la sacrificiile din spatele rezultatului și la felul în care își imaginează viitorul?
Pentru că performanța adevărată nu ar trebui să însemne să ajungi primul la linia de sosire epuizat. Ar trebui să însemne să ajungi acolo având resurse să continui, să ai un scop clar, să ai perspective și resurse pentru a continua.
O generație care merită să fie văzută
Într-o perioadă în care vorbim frecvent despre dificultățile adolescenților, despre dependența de tehnologie, lipsa de motivație, anxietate, abandon școlar sau comportamente de risc, avem nevoie și de momente în care să vorbim despre ceea ce tinerii reușesc.
Gala Performanței este unul dintre aceste momente.
La Palatul Parlamentului, elevii s-au aflat în centrul unei întâlniri care a adus împreună reprezentanți ai educației, mediului academic, medical și cultural, specialiști, profesori, părinți și oameni din mediul de business.
Prezența unor personalități din educație, Academia Română, mediul universitar și medical, societatea civilă și lumea comunicării a transmis un mesaj important: performanța copiilor nu este doar problema familiei sau a școlii. Este o resursă a întregii societăți.
Avem nevoie să recunoaștem excelența. Nu pentru a transforma nota 10 într-un standard obligatoriu și nici pentru a construi o nouă formă de comparație între copii.
Un copil nu valorează 10, 9 sau 7.
Dar atunci când un adolescent investește timp, disciplină și perseverență pentru a obține un rezultat excepțional, este sănătos ca societatea să îi spună:
Te vedem. Îți recunoaștem munca. Ne bucurăm pentru ceea ce ai construit.
Recunoașterea nu trebuie să creeze presiune, dar poate crea apartenență, siguranță, încredere, speranță, conectare.
Nota 10 este rezultatul, dar nu este întreaga poveste.
Vedem nota, o apreciem, o aplaudăm, ne uităm cu admirație la acești elevi de 10. Nu vedem întotdeauna diminețile în care adolescentul s-a trezit devreme și era epuizat, orele de studiu, renunțările, emoțiile dinaintea examenului, profesorul care a rămas să explice încă o dată, părintele care a încurajat, care a trăit intens fiecare pas de la potențial la performanță sau momentele în care copilul s-a întrebat dacă va reuși.
Și mai există ceva ce vedem foarte puțin: costul performanței.
Câte ore a dormit?
A mâncat suficient și regulat în perioadele de pregătire?
A făcut mișcare?
A mai avut timp pentru prieteni?
A simțit că poate greși?
A avut momente în care să nu fie evaluat?
A putut spune „sunt obosit” fără să simtă că dezamăgește?
A învățat pentru că era curios sau pentru că îi era teamă să nu piardă?
Aceste întrebări nu diminuează performanța. Dimpotrivă, ne ajută să o înțelegem.
Pentru că două rezultate identice pot ascunde două experiențe complet diferite.
Un adolescent poate ajunge la performanță susținut de un sistem echilibrat de somn, alimentație, mișcare, relații și recuperare. Altul poate ajunge la același rezultat după luni de privare de somn, anxietate, izolare și presiune continuă.
Pe hârtie, amândoi au 10. Din perspectiva sănătății și a viitorului lor, însă, poveștile nu sunt identice. De aceea, întrebarea pe care ar trebui să o avem în minte nu este doar:
„Ce rezultat ai obținut?”
ci și:
„Cum ai ajuns acolo?”
Creierul care performează nu poate fi separat de corpul în care trăiește
În cultura performanței academice există încă tentația de a trata corpul aproape ca pe un inconvenient. Mai puțin somn înseamnă mai mult timp pentru învățat. Mișcarea poate aștepta până după examen. Masa poate fi înlocuită cu ceva mâncat în grabă. Pauza pare timp pierdut. O cafea sau o băutură energizantă sunt acceptate cu ușurință pentru a susține un ritm accelerat de funcționare, deși sunt soluții de moment și distructive pe termen lung.
Dar performanța cognitivă nu există separat de biologie.
Creierul adolescentului are nevoie de somn, nutrienți, mișcare, recuperare și siguranță psihologică pentru a funcționa bine.
Somnul participă la procese esențiale pentru memorie, învățare, reglare emoțională și atenție. Mișcarea nu este un concurent al performanței academice, ci parte dintr-un stil de viață care susține sănătatea și funcționarea cognitivă. Alimentația oferă resursele necesare unui organism aflat încă în dezvoltare. Relațiile sănătoase și sentimentul de siguranță contează pentru modul în care adolescentul gestionează presiunea.
Iar stresul? Nu trebuie eliminat complet și nici nu ar fi realist. O anumită activare face parte din examene, competiții, schimbare și dezvoltare. Problema apare atunci când presiunea devine aproape permanentă și recuperarea dispare.
De aceea, în proiectul „Să creștem generații sănătoase”, vorbim despre șase dimensiuni care se influențează reciproc: alimentație, somn, mișcare, relații sănătoase, managementul stresului și prevenirea comportamentelor adictive.
Nu putem discuta serios despre performanța copiilor fără să discutăm și despre felul în care aceștia trăiesc, despre toate piesele importante în realizarea unui puzzle ce aduce împreună educația și sănătatea.
Performanța nu ar trebui să ceară sănătatea în schimb
Există o imagine a adolescentului performant pe care ar trebui să avem curajul să o reconsiderăm: elevul care doarme patru-cinci ore, bea cafea sau băuturi energizante pentru a rezista, învață până noaptea târziu, renunță la sport, nu mai are timp pentru prieteni și continuă indiferent cât de obosit este.
Uneori admirăm această conduită și o numim ambiție. Dar epuizarea nu este o medalie, nu este o sursă de inspirație. A avea nevoie de odihnă nu înseamnă lipsă de disciplină. A face o pauză nu înseamnă lipsă de ambiție. A avea activități de relaxare în afara performanței academice nu înseamnă că un adolescent își dorește mai puțin succesul.
Dimpotrivă. Una dintre competențele esențiale pentru viața adultă este să înveți cum să îți administrezi resursele, nu doar timpul.
Când să accelerezi.
Când să te oprești.
Cum să recunoști oboseala.
Cum să ceri ajutor.
Cum să nu transformi un eșec punctual într-un verdict asupra propriei valori.
Cum să rămâi conectat la ceilalți atunci când ai foarte mult de lucru.
Cum să urmărești excelența fără să transformi perfecțiunea într-o obligație.
Aceasta este performanța pe care ar trebui să o cultivăm: performanța sustenabilă.
Nu performanță cu orice preț, ci capacitatea de a funcționa bine, de a învăța, de a te adapta și de a continua pe termen lung.
În spatele unui elev performant există un ecosistem
La Gala Performanței am premiat elevii. Dar în spatele multora dintre ei există o întreagă rețea de oameni cu har, dăruire, implicare, trăire pas la pas în pregătirea pentru fiecare test …părinți, profesori, directori și comunități școlare. Există și sunt de apreciat bunici, frați, prieteni, mentori sau alte persoane care au spus exact cuvintele potrivite într-un moment dificil.
De aceea, proiectul „Să creștem generații sănătoase” nu poate fi construit doar pentru elev.
Copilul nu crește, nu este în echilibru, nu se armonizează dacă alege izolarea.
Dacă vrem un elev echilibrat, avem nevoie și de profesori care au resurse pentru a-și face meseria.
Dacă vrem adolescenți capabili să gestioneze stresul, avem nevoie de familii care înțeleg diferența dintre susținerea performanței și presiunea permanentă.
Dacă vrem tineri care cer ajutor atunci când au nevoie, trebuie să construim medii în care vulnerabilitatea nu este sancționată.
Dacă vrem copii care fac mișcare, avem nevoie de contexte care o fac posibilă.
Dacă vrem alegeri alimentare mai bune, nu este suficient să le oferim liste cu „ce au voie” și „ce nu au voie”. Trebuie să îi învățăm să înțeleagă, să observe, să compare și să decidă.
Iar dacă vrem ca adolescenții să folosească tehnologia cu mai mult discernământ, nu putem pune întreaga responsabilitate pe copil într-un mediu digital proiectat să îi capteze atenția.
Acesta este motivul pentru care vorbim despre un ecosistem, în care aducem împreună elevul, familia, profesorii, școala, specialiștii și comunitatea.
Sănătatea și performanța se construiesc între aceste lumi.
De la premierea performanței la responsabilitatea de a o susține
Poate că aceasta este cea mai importantă întrebare rămasă după ediția a III-a Gala Performanței din 26 august:
Ce facem după ce se sting luminile?
Aplaudăm elevii de 10. Le oferim diplome. Facem fotografii. Le spunem că suntem mândri de ei.
Dar apoi?
Adevărata miză începe după ceremonie.
Cum îi ajutăm să treacă de la liceu la facultate?
Cum îi conectăm cu mentori?
Cum le oferim contexte în care să descopere profesii, cercetare, antreprenoriat, medicină, cultură, tehnologie?
Cum îi ajutăm să înțeleagă că identitatea lor nu trebuie să rămână captivă într-o notă?
Cum construim școli în care performanța și starea de bine nu sunt obiective concurente?
Și, poate cel mai important, cum ducem aceste resurse nu doar către elevii care au ajuns deja la 10, ci către fiecare copil care are un potențial ce merită descoperit și susținut?
Aceasta este una dintre mizele proiectului „Să creștem generații sănătoase”.
Gala Performanței este momentul în care celebrăm rezultatul.
Proiectul trebuie să lucreze însă acolo unde rezultatul se construiește: în fiecare zi.
În felul în care copilul doarme.
În ceea ce mănâncă.
În timpul pe care îl petrece în mișcare.
În relația cu profesorii și părinții.
În modul în care gestionează stresul.
În alegerile pe care le face atunci când nimeni nu îi spune ce să facă.
În capacitatea lui de a cere ajutor, de a se ridica după o nereușită și de a nu-și confunda valoarea cu rezultatul unui examen.
Cei 78 de elevi cu media 10 premiați anul acesta ne-au oferit un motiv de bucurie, dar ne-au oferit și o responsabilitate. Să construim o societate în care nu îi întrebăm pe copii doar „Cât ai luat?”, ci și:
“Cum ești?”
“Ce ai învățat despre tine?”
“Ai resurse să continui?”
“Ce vrei să construiești mai departe?”
“Ce bucurii ai?”
Pentru că obiectivul educației nu poate fi doar să producem rezultate bune la examene.
Avem nevoie să formăm oameni capabili să își construiască o viață bună, să fie bucuroși de evoluția lor, să trăiască cu apreciere și cu recunoștință pentru tot ceea ce pot face.
Iar performanța pe care merită să o celebrăm și să o cultivăm este aceea care nu consumă omul pentru a produce rezultatul.
Este performanța susținută de sănătate, echilibru, relații, sens și autonomie.
Performanța nu este doar despre cât de sus poți ajunge. Este și despre cum ajungi acolo și despre resursele pe care le mai ai pentru drumul care urmează.
Aceasta este generația pe care ne dorim să o creștem.
O generație performantă. Dar, înainte de toate, o generație sănătoasă.
Semnătura : Alina Epure
Doctor în Științe Medicale
CEO Nutribalance
