Tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în fața executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.
NU se poate tranzacționa asupra:
- capacității sau stării civile a persoanelor;
- cu privire la drepturi la care părțile nu pot dispune potrivit legii (de exemplu: obligația de întreținere a părinților față de copii lor minori, nu poate face obiectul unei tranzacții în cadrul unui proces de partaj al bunurilor foștilor soți).
O tranzacție este nulă atunci când:
- are ca obiect executarea unui act juridic lovit de nulitate absolută, în afară de cazul în care părțile au tranzacționat asupra nulității;
- se încheie pe baza unor înscrisuri dovedite ulterior ca fiindfalse.
Constatarea tranzactiei:
Pentru a putea fi dovedită, tranzacția trebuie să fie încheiată în scris. Este recomandabilă încheierea sa în formă autentică.
