Înot de anduranță : Curajul de a începe din nou – Apa înseamnă viață ! InfoCons te informează
Uneori, ca să mergi mai departe, trebuie să accepți că drumul se schimbă.
Mihai Badea
Când am plecat din Serviciul Român de Informații, după douăzeci de ani, credeam că sunt pregătit pentru schimbare. Îmi propusesem de la început să nu rămân acolo toată viața. Douăzeci de ani mi se păreau o perioadă suficientă pentru un drum profesional, după care urma să-mi aleg altul.
Numai că una este să-ți faci un plan și alta este să ajungi în ziua în care trebuie să-l pui în practică.
Ani la rând avusesem un ritm al meu, responsabilități clare și sentimentul că știu unde trebuie să fiu. Dintr-odată, aveam mai mult timp și mai multă libertate. Teoretic, exact ceea ce îmi dorisem. Practic, a trebuit să învăț ce să fac cu ele.
Am vorbit în perioada aceea cu foști colegi. Mi-am dat seama că nu eram singurul care simțea nevoia unei ancore. Când închei o etapă lungă, nu lași în urmă doar un loc de muncă. Lași un program, niște obișnuințe, o parte din identitatea pe care ți-ai construit-o. Și apare o întrebare simplă, dar deloc comodă: ce fac de aici înainte?
Pentru mine, răspunsul a venit dintr-un loc cunoscut: sportul.
Sportul nu dispăruse niciodată din viața mea. Fusesem copilul care se temea de apă, apoi sportivul care descoperise polo-ul și prieteniile din vestiar. Mă implicasem și în organizarea activității sportive, inclusiv la Regal Sport, unde învățasem ce înseamnă să construiești un club și să lucrezi pentru copii. Dar de data aceasta nu căutam doar o activitate. Aveam nevoie de un obiectiv care să mă scoată dimineața din casă cu aceeași convingere cu care o făcusem ani la rând.
Mi-am amintit de triatlon, o provocare care mă atrăsese încă din tinerețe. Trei probe diferite, trei feluri de efort și obligația de a le lega într-o singură cursă. Nu era suficient să fii bun la una dintre ele. Trebuia să-ți dozezi energia, să ai răbdare și să accepți că fiecare probă vine cu dificultățile ei.
În 2018 m-am înscris la Titans, un triatlon de sprint. Distanțele erau de 750 de metri înot, 20 de kilometri bicicletă și 5 kilometri alergare. Pe hârtie, nimic ieșit din comun pentru cineva care făcuse sport. În realitate, o provocare serioasă atunci când trebuie să le faci una după alta.
Și am avut parte de o surpriză: înotul mi-a dat cele mai mari bătăi de cap. Eu, care veneam din polo și aveam atâția ani petrecuți în bazin, descopeream că înotul într-o competiție de triatlon era altceva. Nu conta ce făcusem cândva. Conta ce puteam face atunci, în acea zi, cu pregătirea pe care o aveam.
Am terminat cursa. Bucuria de la sosire nu venea dintr-un clasament, ci din faptul că reușisem să fac ceva nou. M-am simțit din nou începător. Și, spre surprinderea mea, mi-a plăcut.
După Titans am mers mai departe, la Mamaia, la distanța olimpică: 1.500 de metri înot, 40 de kilometri bicicletă și 10 kilometri alergare. De data aceasta am înțeles cât de repede te poate pune la punct o greșeală aparent măruntă. Pe bicicletă nu m-am hidratat cum trebuia, iar alergarea care a urmat a fost mult mai grea decât mă așteptam.
Nu e nevoie să faci sport de anduranță ca să înțelegi lecția. Uneori nu lucrurile mari ne încurcă, ci detaliile pe care le ignorăm pentru că ni se par neimportante. Într-o cursă, plătești pentru ele imediat. În viață, câteodată mai târziu.
În 2019 am ajuns la Oradea pentru Half XMAN: 1,9 kilometri înot, 90 de kilometri bicicletă și 21,1 kilometri alergare. În pregătire am început să lucrez cu Gerda Maria Dumitru, pe care o cunoscusem printr-o prietenă din liceu. Sfaturile și antrenamentele ei m-au ajutat să abordez mai organizat un efort pe care nu-l puteam duce doar din ambiție.
La Oradea, înotul a fost proba în care m-am simțit cel mai în control. Pe bicicletă am reușit să-mi păstrez ritmul. Dar alergarea a fost dureroasă. Genunchii mei trecuseră prin mai multe operații, iar fiecare kilometru îmi amintea că voința nu poate anula orice limitare a corpului.
Am ajuns la final, însă nu am plecat de acolo doar cu satisfacția unei curse încheiate. Am plecat și cu o întrebare: cât timp mai puteam continua să alerg astfel fără să plătesc un preț prea mare?
Mi-a luat ceva să accept răspunsul. Îmi plăcea triatlonul. Îmi plăcea ideea de a pregăti trei discipline și de a le aduce împreună într-o zi de concurs. Dar îmi doream să pot face sport mulți ani, nu să demonstrez ceva într-un sezon și apoi să mă opresc din cauza accidentărilor.
Așa am ales înotul de anduranță.
Privind acum în urmă, schimbarea pare firească. Atunci nu era atât de simplă. Însemna să renunț la o parte din ceea ce mă atrăgea la triatlon și să pornesc din nou pe un drum pe care nu știam cât de departe voi ajunge. Nu aveam în minte Dunărea sau Lake Powell. Nu aveam un plan cu zeci ori sute de kilometri. Aveam doar dorința de a continua să mă mișc, să mă pregătesc și să descopăr ce pot construi fără să-mi ignor sănătatea.
Cred că aici am înțeles ceva ce nu învățasem pe deplin nici din sportul copilăriei, nici din cariera profesională: a merge mai departe nu înseamnă întotdeauna să insiști pe același drum.
Uneori, înseamnă să schimbi drumul.
Ne este greu să facem asta fiindcă avem impresia că renunțarea la un plan este un eșec. Ne agățăm de ceea ce am început, de timpul investit, de imaginea pe care ne-am făcut-o despre noi. Și uităm să ne întrebăm dacă acel drum ne mai duce unde vrem să ajungem.
Eu nu am simțit că pierd ceva atunci când am lăsat alergarea în urmă. Am simțit, treptat, că îmi ofer o altă șansă. Nu mai eram omul care încerca să se întoarcă la ce fusese. Începeam să aflu cine puteam deveni.
Astăzi, când mă gândesc la cei douăzeci de ani de carieră, la prima cursă Titans, la Mamaia și la Oradea, nu văd etape separate. Văd un fir care le leagă. Fiecare m-a învățat ceva despre răbdare, despre alegeri și despre limitele pe care trebuie să le înțelegi înainte să încerci să le depășești.
Dacă ar fi să păstrez o singură lecție din acei ani, ar fi aceasta: curajul nu înseamnă numai să reziști. Uneori, curajul este să recunoști că ai nevoie de o schimbare și să începi din nou, fără garanția că vei reuși.
Eu am început din nou prin sport. Apoi, într-o zi, am intrat în apă pentru o distanță mai lungă decât înotasem până atunci. Dar aceea este deja o altă poveste.
Mulțumesc, apă!
DATE PENTRU PUBLICAREA PE SITE
Titlu SEO: Înot de anduranță: Curajul de a începe din nou | Mihai Badea
Descriere SEO: Mihai Badea vorbește despre curajul de a o lua de la capăt, despre răbdare și despre puterea unui nou început.
URL recomandat: /inot-de-anduranta/curajul-de-a-incepe-din-nou/
Autor: Mihai Badea
Serie: Dincolo de apă – Jurnal de anduranță
