InfoCons te informeaza : Viata Sfantului Ierarh Nectarie de la Eghina – 9 noiembrie
De la copilul sărac din Silivria la ocrotitorul bolnavilor din toată lumea — sărbătorit pe 9 noiembrie
Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina, numit și Taumaturgul (făcătorul de minuni), este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai vremurilor noastre. Trăitor în secolele al XIX-lea și al XX-lea, el a răbdat nedreptăți și calomnii cu o smerenie desăvârșită, iar astăzi este cinstit în toată lumea ortodoxă ca grabnic ajutător al celor bolnavi. Prăznuirea sa de toamnă se face în fiecare an pe 9 noiembrie.
Copilăria săracă din Silivria
Sfântul Nectarie s-a născut la 1 octombrie 1846, în localitatea Silivria din Tracia, pe malul Mării Marmara, într-o familie săracă de oameni simpli, dar credincioși. La botez a primit numele Anastasie, părinții săi fiind Dimos și Maria Kefalas.
Strâmtorat material, a plecat de tânăr la Constantinopol, unde a intrat ucenic la un negustor, muncind din greu, adesea desculț și în haine ponosite, pentru o porție de mâncare și un acoperiș deasupra capului. Încă de copil arăta o credință fierbinte și o nevinovăție îngerească.
Scrisoarea „către Cer”
Tradiția a păstrat o întâmplare grăitoare din copilăria sa: râvnitor în credință, micul Anastasie scria pe bucățelele de hârtie ce însoțeau pungile de tutun cuvinte din Evanghelie și scurte învățături. Într-o zi, simțind nevoia să-I vorbească lui Dumnezeu, I-a trimis o scrisoare plină de candoare copilărească, pe care a scris ca adresă doar atât: „Domnului Iisus Hristos, către Cer”.
Scrisoarea a ajuns la un negustor vecin care, impresionat de credința copilului, a început să-i răspundă și să-i împlinească micile dorințe. Această sfântă naivitate, de a-I mărturisi necontenit lui Hristos toate greutățile vieții, avea să-l însoțească până la sfârșit.
Slujirea în Egipt și treapta de episcop
După ani de ucenicie și de învățătură, Anastasie a intrat în viața monahală, primind numele de Nectarie, și a fost hirotonit mai târziu preot. Pentru vrednicia și cultura sa aleasă, în anul 1889 a fost hirotonit episcop de Pentapole de către Patriarhul Sofronie al Alexandriei, care l-a numit și predicator și secretar patriarhal, cu slujire la Cairo.
Era prețuit de credincioși pentru predica sa caldă, pentru viața sa curată și pentru grija părintească față de cei nevoiași, dând tuturor pildă de smerenie și de dragoste.
Nedreptatea și exilul răbdat cu smerenie
Tocmai când slujirea sa era mai roditoare, Sfântul Nectarie a fost îndepărtat din Patriarhia Alexandriei, în urma unor cumplite uneltiri și calomnii. A fost nevoit să plece, purtând pe nedrept povara unor acuzații mincinoase.
În fața acestei mari nedreptăți, el nu s-a lepădat niciodată de bunătatea sa și de dragostea pentru aproapele, ci a răbdat totul cu seninătate, încredințându-și viața lui Dumnezeu. Întors în Grecia, a slujit ca predicator și apoi ca director al Școlii teologice Rizareios din Atena, pe care a condus-o aproximativ cincisprezece ani, formând multe generații de preoți.
Mănăstirea Sfânta Treime din Eghina
În ultima parte a vieții, Sfântul Nectarie s-a retras în insula Eghina, unde a întemeiat o mănăstire de maici cu hramul Sfânta Treime. Aici a viețuit în rugăciune și în muncă, lucrând cot la cot cu lucrătorii mănăstirii, îmbrăcat într-o rasă veche și ponosită, având mereu pe buze rugăciunea lui Iisus.
Deși a fost mereu încercat de lipsuri și de neînțelegeri, el a rămas un model de blândețe și de iubire, povățuind obștea și pe credincioșii care veneau la el pentru sfat și mângâiere.
Minunile din timpul vieții
Chiar din timpul vieții, Sfântul Nectarie a săvârșit numeroase minuni, deși el însuși spunea că nu voia să facă minuni, ci doar să ajute poporul strâmtorat de lipsuri. Tradiția povestește că îmblânzea șerpii, alunga lăcustele care distrugeau recoltele și aducea ploaie pe vreme de secetă, chiar sub ochii uimiți ai sătenilor.
Mulți oameni s-au vindecat doar atingându-se de straiele lui modeste — unii de friguri, alții de epilepsie sau de alte boli grele. Toate acestea le săvârșea firesc, fără umbră de mândrie, din dragoste pentru cei în suferință.
Mutarea la cele veșnice și cinstirea sa
Bolnav de cancer, Sfântul Nectarie a trecut la cele veșnice la 9 noiembrie 1920, într-un spital din Atena. Îndată după mutarea sa au început să se petreacă minuni și vindecări la moaștele sale, iar faima sfințeniei lui s-a răspândit cu repeziciune.
La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost așezate în biserica mănăstirii din Eghina, iar în anul 1961 a fost trecut în rândul sfinților, cu zi de pomenire 9 noiembrie. Astăzi, Sfântul Nectarie este cinstit mai ales ca grabnic ajutător în boli grele, între care și cancerul, nenumărați credincioși mărturisind vindecări primite prin rugăciunile sale.
Un model de smerenie pentru credinciosul de azi
Viața Sfântului Nectarie — a unui ierarh nedreptățit, care a răspuns la calomnie cu smerenie și la suferință cu rugăciune — rămâne o pildă vie pentru fiecare credincios. El arată că răbdarea și iubirea biruiesc, în cele din urmă, orice nedreptate.
Prin tot ceea ce a trăit și a lăsat în urmă — scrierile, ctitoriile și nenumăratele minuni — Sfântul Nectarie îi cheamă pe oameni la încredere în Dumnezeu și la dragoste față de aproapele, mai ales față de cei în suferință.
Surse
• Doxologia.ro — Viața Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina
• Doxologia.ro — Moaștele Sfântului Nectarie Taumaturgul de la Eghina
• Ziarul Lumina — Articole despre Sfântul Nectarie
