Inteligența Artificială în sănătate – ce riscuri există pentru datele și drepturile pacienților
Inteligența artificială a devenit deja un instrument obișnuit în cercetarea din domeniul sănătății. Promisiunea este uriașă: algoritmi care învață din volume enorme de date pot genera cunoștințe, descoperiri și tehnologii capabile să îmbunătățească starea de sănătate a oamenilor. Însă aceeași tehnologie poate submina principii etice bine stabilite și poate încălca drepturi fundamentale ale pacienților, dacă riscurile nu sunt anticipate și tratate corespunzător. Acesta este avertismentul central al unui raport publicat în 2026 de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), intitulat „Cercetarea în sănătate legată de inteligența artificială: evaluarea și supravegherea etică”.
Timp de decenii, la nivel internațional și național s-au construit standarde care stabilesc principiile etice după care trebuie să se desfășoare cercetarea cu participanți umani, iar în majoritatea țărilor există sisteme de supraveghere menite să protejeze demnitatea, drepturile și bunăstarea participanților. Problema semnalată de OMS este că aceste standarde nu au ținut pasul cu proliferarea cercetării bazate pe inteligență artificială și cu riscurile ei specifice. Doar o parte dintre state și-au actualizat ghidurile naționale, iar instituțiile aplică deseori reguli divergente sau depășite. Rezultatul: cercetătorii și cei care ar trebui să supravegheze cercetarea rămân fără repere clare — un gol de reglementare pe care raportul îl consideră tot mai periculos.
Ce înseamnă, de fapt, „cercetare în sănătate legată de inteligența artificială”
OMS împarte acest domeniu în trei mari categorii, tocmai pentru a arăta cât de larg s-a extins fenomenul:
- Cercetarea cu date care folosește inteligența artificială — de exemplu, colectarea și analiza unor seturi mari de date, inclusiv din rețele sociale, pentru scopuri biomedicale, clinice, comportamentale sau epidemiologice.
- Cercetarea cu instrumente și tehnologii de inteligență artificială — folosirea IA pentru a formula ipoteze, a proiecta studii, a identifica sau monitoriza participanți ori a produce rezultate științifice, inclusiv prin modele generative de mari dimensiuni.
- Cercetarea asupra instrumentelor și tehnologiilor de inteligență artificială — studierea utilității, siguranței și eficacității aplicațiilor de sănătate bazate pe IA folosite direct pe oameni, pentru detectare, diagnostic, tratament sau pentru a influența comportamentul.
Creșterea acestui tip de cercetare este atât de rapidă încât majoritatea marilor reviste medicale și științifice de limbă engleză și-au lansat publicații dedicate exclusiv inteligenței artificiale. Practic, IA a devenit parte din felul în care se produce astăzi cunoașterea medicală.
De ce inteligența artificială schimbă regulile jocului
Raportul identifică mai multe trăsături care fac ca supravegherea etică tradițională să nu mai fie potrivită. Prima este un ciclu comprimat „de la cercetare la produs”. Spre deosebire de dezvoltarea clasică a medicamentelor, care poate dura un deceniu sau mai mult, drumul de la o cercetare bazată pe IA la un produs comercial poate fi parcurs în doar 12 luni. Fără o supraveghere etică adecvată pe parcursul acestui proces accelerat, riscurile neabordate se pot transforma rapid în produse folosite pe scară largă în sistemele de sănătate — cu potențial de a afecta pacienți, inclusiv persoane care nu își pot exprima consimțământul, de a eroda încrederea în știință și de a submina viabilitatea pe termen lung a tehnologiilor.
A doua trăsătură ține de generalizare: o soluție dezvoltată pentru un anumit context sau o anumită populație poate deveni irelevantă, contraproductivă sau chiar dăunătoare atunci când este aplicată altundeva. A treia: o mare parte din această cercetare nu presupune interacțiune directă cu participanți umani, ceea ce îi poate face pe cercetători să considere, greșit, că supravegherea etică nu îi privește. Chiar și atunci când se folosesc doar date anonimizate și public disponibile, rămân riscuri specifice IA — precum „halucinațiile” și distorsiunile (bias). La toate acestea se adaugă o barieră de intrare scăzută: cercetarea poate fi realizată și de echipe fără pregătire în etica cercetării.
