„AM INFLAMAȚIE ÎN CORP.” CE ÎNSEAMNĂ, DE FAPT, EXPRESIA PE CARE O AUZIM PESTE TOT ? – InfoCons Protecția Consumatorilor – Alina Epure
Oboseală, kilograme în plus, balonare, dureri, ceață mentală, probleme ale pielii, ceața pe creier … aproape orice simptom ajunge astăzi să fie pus pe seama „inflamației”. Dar inflamația nu este o toxină pe care trebuie să o eliminăm și nici un diagnostic pe care ni-l putem pune singuri.
„Sigur am inflamație în corp.”
Este o frază pe care o aud din ce în ce mai des.
Persoana este obosită.
Nu reușește să slăbească.
Se simte balonată.
Are dureri articulare.
Doarme prost.
Are probleme cu pielea.
Se concentrează greu.
Și undeva, între o căutare pe internet și un videoclip pe social media, apare explicația: „Este de la inflamație.”
Urmează, aproape inevitabil, soluția: dietă antiinflamatoare.
Detox.
Suplimente.
Turmeric.
Ghimbir.
Omega-3.
Eliminarea zahărului, glutenului, lactatelor sau a altor grupe întregi de alimente.
Inflamația este însă un proces biologic real și esențial. Fără ea, organismul nu ar putea răspunde adecvat la leziuni și numeroase amenințări.
Problema nu este că avem inflamație. Problema poate apărea atunci când anumite procese inflamatorii sunt excesive, nepotrivite sau persistente.
Iar aceasta este o conversație mult mai complexă decât „mănâncă acest aliment și stingi inflamația”.
Inflamația nu este dușmanul. Uneori este exact ceea ce ne protejează
Te tai la deget.
Zona se înroșește.
Se încălzește.
Poate apărea durerea și umflătura.
Aceasta este una dintre manifestările clasice ale răspunsului inflamator acut.
Organismul mobilizează rapid mecanisme celulare și moleculare pentru a limita leziunea, a răspunde unei posibile infecții și a iniția repararea țesutului.
Inflamația acută face, așadar, parte din apărarea normală.
Nu vrem să eliminăm orice inflamație din corp.
Ar fi biologic imposibil și nedorit.
Confuzia apare pentru că folosim același cuvânt pentru situații foarte diferite.
Există inflamație acută și inflamație cronică. Există procese inflamatorii locale și sistemice. Există boli inflamatorii și autoimune, infecții și numeroase alte situații în care căile inflamatorii sunt implicate.
Inflamația cronică de intensitate redusă a fost asociată cu numeroase boli netransmisibile și cu procese legate de îmbătrânire. Dar asta nu înseamnă că orice oboseală, balonare sau kilogram în plus demonstrează că o persoană este „inflamată”.
Inflamația este un mecanism biologic, nu o explicație universală pentru orice simptom.
Cum știu dacă „am inflamație”? Nu există un singur test care să explice totul
Aici apare următoarea confuzie. „Ce analiză fac pentru inflamație?”
Există markeri de laborator utilizați în medicină pentru evaluarea proceselor inflamatorii.
Proteina C reactivă – CRP – este unul dintre cei mai cunoscuți. Viteza de sedimentare a hematiilor – VSH – este un alt marker utilizat în anumite contexte.
Dar acești markeri sunt nespecifici.
O valoare crescută nu ne spune singură care este cauza.
Poate exista o infecție.
O boală inflamatorie.
O leziune.
O afecțiune autoimună.
Sau un alt context medical.
În plus, există situații în care evaluarea riscului cardiovascular utilizează proteina C reactivă măsurată prin metode de înaltă sensibilitate – hs-CRP – dar nici aceasta nu reprezintă un „scor general al inflamației din corp” care poate fi interpretat izolat.
Analizele capătă sens împreună cu simptomele, istoricul medical, examenul clinic și celelalte investigații.
Acesta este un principiu important al medicinei: nu tratăm un marker fără să înțelegem contextul.
Și cu atât mai puțin nu ar trebui să ne diagnosticăm singuri cu „inflamație cronică” pe baza unui simptom nespecific.
Zahărul, glutenul și lactatele „inflamează”?
Probabil puține cuvinte sunt folosite mai frecvent în nutriția online decât: „inflamator”.
Zahărul este inflamator.
Glutenul este inflamator.
Lactatele sunt inflamatorii.
Carnea este inflamatorie.
Uleiurile sunt inflamatorii.
Uneori lista devine atât de lungă încât pare că aproape tot ce putem pune în farfurie reprezintă o amenințare.
Realitatea este mai nuanțată.
Există persoane pentru care anumite alimente trebuie eliminate din motive medicale clare.
În boala celiacă, glutenul declanșează un răspuns imun anormal și trebuie exclus strict.
În alergia alimentară, alimentul responsabil trebuie gestionat conform recomandării medicale.
Alte afecțiuni pot necesita intervenții nutriționale individualizate.
Dar nu putem extrapola aceste situații la întreaga populație.
O persoană fără boală celiacă nu devine automat mai sănătoasă pentru că elimină glutenul.
La fel, eliminarea lactatelor, cerealelor sau leguminoaselor fără un motiv bine stabilit poate reduce inutil diversitatea alimentară și poate face dieta mai dificilă și mai restrictivă.
În nutriție, efectul asupra sănătății trebuie privit în contextul modelului alimentar, nu doar al unui ingredient izolat.
Există, totuși, o alimentație „antiinflamatoare”?
Termenul este atractiv. Problema este că ne face să ne imaginăm alimente care intră în organism și „sting focul”. Realitatea este mai puțin cinematografică.
Modelele alimentare bogate în legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, nuci, semințe, pește și surse adecvate de grăsimi nesaturate sunt asociate cu rezultate favorabile pentru sănătatea cardiometabolică și, în numeroase studii, cu un profil mai favorabil al unor markeri inflamatori.
Dieta mediteraneeană este unul dintre cele mai studiate exemple. Dar beneficiul probabil nu provine dintr-un singur aliment „antiinflamator”.
Provine din ansamblu.
Fibre.
Acizi grași nesaturați.
Micronutrienți.
Compuși bioactivi.
Diversitate alimentară.
Înlocuirea unor alegeri cu altele.
Și, foarte important, stilul de viață în care această alimentație este integrată.
De aceea, nu trebuie să bem turmeric în fiecare dimineață pentru a putea spune că avem grijă de procesele care influențează sănătatea metabolică.
Turmericul poate fi un condiment.
Afinele pot fi fructe.
Uleiul de măsline poate face parte din alimentație.
Nu trebuie să transformăm fiecare aliment într-un medicament.
Inflamația nu începe și nu se termină în farfurie
Acesta este aspectul pe care îl pierdem frecvent atunci când întreaga conversație este mutată în nutriție. Țesutul adipos, în special în contextul excesului de adipositate viscerală și al disfuncției metabolice, poate participa la producerea unor mediatori inflamatori.
Fumatul contează.
Sedentarismul contează.
Activitatea fizică regulată contează.
Somnul contează.
Stresul cronic poate interacționa cu sistemele neuroendocrine și imune.
Sănătatea orală contează.
Infecțiile și bolile cronice contează.
Vârsta contează.
Există chiar un termen devenit important în cercetarea longevității, „inflammaging”, care descrie inflamația cronică, de intensitate redusă, asociată procesului de îmbătrânire și interacțiunilor dintre vârstă, metabolism, imunitate și mediu.
Dar nici inflammaging nu înseamnă: „După o anumită vârstă ești inflamat și trebuie să cumperi suplimente antiinflamatoare.”
Înseamnă că relația dintre inflamație și îmbătrânire este una dintre direcțiile importante ale cercetării biomedicale. Iar longevitatea nu se construiește printr-un singur ingredient.
Din nou, ajungem la stilul de viață.
Înainte să cumperi ceva „antiinflamator”, întreabă: ce încerc, de fapt, să tratez?
Aici intră în scenă consumatorul informat.
Vedem: „Detox antiinflamator.”
„Protocol pentru eliminarea inflamației.”
„Supliment care luptă cu inflamația.”
„21 de zile pentru resetarea organismului.”
Și poate suna extraordinar de convingător.
Dar înainte să cumpărăm, merită să punem câteva întrebări.
Ce înseamnă „inflamație” în această reclamă?
Cum a fost măsurată?
Produsul este aliment, supliment sau medicament?
Ce afirmație de sănătate face?
Ce dovezi există pentru ingredient, în doza respectivă și pentru rezultatul promis?
Am o problemă diagnosticată sau încerc să tratez singur un simptom?
Și poate cea mai importantă întrebare: există o cauză a simptomelor mele care ar trebui investigată medical?
Dacă cineva este persistent obosit, are dureri inexplicabile, febră, scădere neintenționată în greutate, tulburări digestive persistente sau alte simptome care îl îngrijorează, răspunsul nu trebuie să fie automat o „cură antiinflamatoare”.
Trebuie înțeleasă cauza.
În proiectul „Să creștem generații sănătoase”, exact aceasta este competența pe care încercăm să o construim încă din copilărie: să nu confundăm o explicație simplă cu una corectă.
Corpul nu este „curat” sau „inflamat”.
Alimentele nu sunt „pure” sau „toxice”.
Și sănătatea nu se obține eliminând, pe rând, tot ceea ce internetul declară periculos.
Putem mânca mai bine.
Putem dormi mai bine.
Putem face mișcare.
Putem renunța la fumat.
Putem gestiona mai bine stresul.
Putem trata bolile atunci când există.
Putem avea grijă de sănătatea metabolică.
Toate acestea pot influența mecanismele biologice asociate inflamației și riscului de boală.
Dar data viitoare când cineva ne spune: „Problema ta este că ai inflamație în corp”,
merită să punem întrebarea pe care medicina o pune înaintea marketingului: „Ce anume ne face să credem asta și care este cauza?”
Pentru că inflamația este reală.
Inflamația cronică este importantă.
Dar „sunt inflamat” nu este un diagnostic universal, iar „antiinflamator” nu este o garanție de sănătate.
Dr. Alina Epure
Doctor în Științe Medicale – Nutriție
Președinte Fondator, Asociația Nutribalance Nature
Fondator al proiectului „Să creștem generații sănătoase”
