Cum este împărțit terenul de handbal? Dimensiuni, linii și zone explicate
Ca să înțelegi cu adevărat un meci de handbal, trebuie să știi mai întâi pe ce se joacă. Terenul poate părea, la prima vedere, un simplu dreptunghi cu câteva linii, dar fiecare linie și fiecare zonă are un rol precis. Asociația InfoCons îți explică, pe înțelesul tuturor, cum este alcătuit terenul de handbal, pornind de la regulamentul oficial de joc.
Forma și dimensiunile terenului
Terenul de handbal este un dreptunghi cu lungimea de 40 de metri și lățimea de 20 de metri. El este împărțit la mijloc de linia de centru și cuprinde două spații de poartă (câte unul la fiecare capăt) și o zonă de joc. Suprafața trebuie să fie plană și dură, de regulă parchetul unei săli de sport.
Liniile lungi, de pe cele două laturi, se numesc linii de margine. Liniile scurte, de la capete, se numesc linii de poartă (pe porțiunea dintre barele porții) și linii de margine de la capăt (în rest). Aceste linii delimitează terenul: dacă mingea le depășește complet, ea este considerată ieșită din joc.
Spațiul de poartă și linia de 6 metri
Cea mai importantă zonă a terenului este spațiul de poartă, delimitat de linia spațiului de poartă, cunoscută popular drept linia de 6 metri. Această linie este formată dintr-o porțiune dreaptă în fața porții și două sferturi de cerc, fiecare cu raza de 6 metri, măsurată din colțurile interioare ale porții.
Regula de aur legată de acest spațiu: în interiorul semicercului de 6 metri are voie, în mod normal, doar portarul. Jucătorii de câmp nu pot călca în interior. Ei pot însă să sară peste linie și să arunce la poartă în timp ce se află în aer, cu condiția să elibereze mingea înainte de a atinge solul în interiorul spațiului de poartă. Această regulă protejează portarul și dă handbalului dinamica sa aparte, cu aruncări spectaculoase din săritură.
Linia de aruncare liberă (linia de 9 metri)
La 9 metri de poartă este trasată linia de aruncare liberă, o linie punctată (întreruptă), paralelă cu linia de 6 metri. De la această linie se reia jocul după anumite faulturi și abateri. Ea marchează și zona în care apărarea se aliniază, de regulă, pentru a bloca aruncările de la distanță. Spațiul dintre linia de 6 metri și cea de 9 metri este scena celor mai multe dueluri dintre atacanți și apărători.
Linia de 7 metri
La 7 metri de poartă, exact în fața ei, este marcată linia de 7 metri, o linie scurtă de un metru. De la ea se execută aruncarea de la 7 metri, echivalentul unei lovituri de pedeapsă din alte sporturi. Este un duel direct între executant și portar și se acordă atunci când o ocazie clară de gol este împiedicată printr-un fault. Este unul dintre cele mai tensionate momente ale jocului.
Linia de restricționare a portarului (linia de 4 metri)
În fața porții, la 4 metri, există și o linie scurtă numită linia de restricționare a portarului. Ea arată cât de mult poate înainta portarul spre executant în timpul unei aruncări de la 7 metri: portarul nu are voie să depășească această linie înainte ca mingea să părăsească mâna aruncătorului. Este un detaliu care echilibrează duelul de la 7 metri.
Linia de centru și zonele de schimb
Linia de centru unește mijloacele celor două linii de margine și împarte terenul în două jumătăți egale. De la ea se execută aruncarea de începere. În dreptul liniei de centru, pe latura unde se află băncile de rezerve, sunt marcate zonele de schimb: porțiuni prin care jucătorii trebuie să intre și să iasă la înlocuiri. Respectarea acestei zone este obligatorie; intrarea sau ieșirea prin altă parte se sancționează.
Poarta și marcajele ei
La fiecare capăt al terenului, la mijlocul liniei de poartă, se află poarta, cu o înălțime interioară de 2 metri și o lățime de 3 metri. Barele porții sunt vopsite în dungi de două culori contrastante, pentru vizibilitate. În jurul porții și al spațiului de poartă, toate marcajele au dimensiuni standard, astfel încât terenul să fie identic în orice sală din lume.
De ce contează cunoașterea zonelor
Toate aceste linii și zone nu sunt simple decorațiuni: ele definesc unde au voie jucătorii, de unde se execută aruncările și cum se desfășoară atacul și apărarea. Un spectator care cunoaște terenul înțelege imediat de ce un jucător nu are voie să calce în semicerc, de ce o aruncare se execută de la 9 metri sau de ce se acordă o aruncare de la 7 metri. Practic, terenul este harta pe care se scrie toată strategia jocului.
Atacul și apărarea în funcție de zone
Zonele terenului dictează și tactica. În apărare, jucătorii se aliniază, de obicei, în fața semicercului, între linia de 6 și cea de 9 metri, formând sisteme defensive (de exemplu, o apărare aliniată aproape de semicerc sau una mai avansată). În atac, jucătorii circulă mingea în jurul semicercului, caută breșe și încearcă aruncări din săritură peste linia de 6 metri sau pătrunderi spre poartă. Pivotul se poziționează chiar la limita semicercului advers, cu spatele la poartă.
De ce contează pentru cei care încep să joace
Pentru jucătorii tineri, înțelegerea terenului este primul pas. A ști unde este linia de 6 metri, cum să sari corect la aruncare fără să calci în semicerc și de unde se execută fiecare aruncare sunt deprinderi de bază. Antrenorii insistă pe aceste noțiuni încă de la început, pentru că ele stau la baza oricărei acțiuni corecte.
Pe scurt
Terenul de handbal are 40 pe 20 de metri, împărțit de linia de centru; spațiul de poartă este delimitat de linia de 6 metri, în care intră doar portarul; la 9 metri este linia punctată a aruncării libere, la 7 metri linia loviturii de pedeapsă, iar la 4 metri linia de restricționare a portarului. Poarta are 3 metri lățime și 2 metri înălțime.
Asociația InfoCons îți recomandă ca, la următorul meci, să observi cum folosesc jucătorii fiecare zonă a terenului: vei descoperi o adevărată geometrie a jocului, în care fiecare linie are un sens.
Semnătura: Departamentul Asociației InfoCons de Comunicare
