Până la introducerea legislației minime obligatorii referitoare la drepturile pasagerilor aerieni toată problema era privită fie ca un moft al ambelor părți implicate, transportator și pasager, fie un vis prea îndepărtat.
Odată cu realizarea unui set minim de drepturi ale pasagerilor transportatorii aerieni au încercat și reușit parțial să își creeze și dezvolte mijloace proprii sau de grup pentru apărarea profitului lor.
Apariția segmentului de tip low cost a creat o presiune și mai mare asupra legiuitorului/lor, pasagerilor și sistemului în sine, deoarece a domnit legea junglei mult timp în domeniul drepturilor pasagerilor Una dintre măsurile luate de în special de către companiile low cost a fost aceea de a tăia radical pasagerului orice cale de comunicare a unei reclamații telefonice prin folosirea unor numere de telefon la care de obicei nu răspunde nimeni în afara robotului. În plus prin tarifele de suprataxare orice apelant este convins urgent să renunțe singur !
O altă modalitate a fost aceea de a nu înapoia banii pentru biletul achitat și de a oferi alt bilet la o altă dată și/sau ruta.
O practică zilnică este aceea a vânzărilor de bilete peste capacitatea avionului ceea ce a produs și produce numeroase scandaluri la porțile de îmbarcare. Nimeni nu ar vrea să fie în pielea unui pasager cu bilet achitat și confirmat care rămâne pe jos din cauza vânzării de bilete peste capacitatea de transport a avionului nu-i așa?
Din păcate pasagerii continua să nu își cunoască drepturile și să încerce a se organiza cumva o ripostă împotriva abuzurilor atât de frecvente ale transportatorilor aerieni de orice fel și mărime.
Site-ul INFOCONS a pus la dispoziție aceste drepturi ale pasagerilor legiferate până în prezent dar nu este îndeajuns. În plus deși au apărut companii specializate în obținerea de despăgubiri de la transportatorii aerieni, tot nu este îndeajuns.
Apariția unei asociații de tip ONG care să nu caute greierul în coarne și alte asemenea activități făcute doar la comandă politică, și care să apere în realitate aceste drepturi ar fi măsura completativa necesară și obligatorie.
Dar ca acest ONG ar trebui să coopteze persoanele cu cunoștințe în domeniu pentru a nu sfida nici bunul simț și nici legile naturii ca spun așa!
Și acum să dăm un exemplu concret pentru a ne face mai ușor și corect înțelesi.
De câteva zile compania low cost WIZZAIR a anunțat cu surle și trâmbițe deschiderea cursei de Londra – Jeddah (in Arabia Saudita), adică opt ore de zbor continuu cu avionul Airbus 321 LR sau XLR configurat low cost adică cu spațiile între scaune denumite popular “tip cu genunchii la gură” și cu scaune fixe ale căror spătare nu se pot da pe spate!
Și acum haideți să facem împreună un exercițiu de imaginație și să ne închipuim ca din cauze meteo pe parcursul zborului de la Londra la Jeddah sau invers va trebui să stăm pe scaunele acestea tari precum băncile din parc, fără să putem să ne întindem picioarele și fără să ne putem relaxa coloana lăsând spătarul scaunului pe spate, minim 2-3 ore în continuu!!
Interesant nu-i așa?
Arătam mai demult faptul ca in goana după profit întreg sistemul aviației civile a fost “virusat” și i s-a schimbat și paradigma primordială din “Safety first” în “Money first” adică din “Siguranță înainte de toate” în “Banul primează” iar primele victime sunt chiar pasagerii adică obiectul principal al sistemului !
Astfel companiile producătoare de avioane în goana lor după profit, au “lungit” fuselajele variantelor standard avioanelor construite și verificate ceea ce a creat drame gen prăbușirile avioanelor Boeing 737 MAX, ATR 72-500 și 600 etc .
Preluând ideea din zbor, companiile aeriene au introdus la bord, în complicitate directă cu producătorii de avioane și sub umbrela politică protectoare asigurată de autoritățile aeronautice care se fac ca nu văd și nu aud, un număr record de scaune. Pentru aceasta au eliminat tot ce se putea la bord precum bucătăriile, spațiile de depozitare și mai ales spațiile dintre scaune și mărimea lor.
Un efect direct ascuns de către companiile aeriene și de către piloți și însoțitorii de bord mituiți cu câțiva arginti sa tacă și să accepte, este legat de eliminarea bucătăriilor de la bordul avioanelor. Pentru ca în acest fel nu se poate servi alimentația de întărire prevăzută în legea 223 a personalului aeronavigant din România, sub forma de masă caldă. Gândiți-vă ca dvstra la serviciu aveți o oră pauză de masă, când puteți merge să mâncați undeva sau să mâncați pachețelul de acasă dar unui pilot care face 2 curse pe zi si are un timp total de activitate aeronautică de 12 ore, i se dau doar niște sandviciuri cu pâine cu zahăr, unse cu margarină, cu felii de salam pline de zahăr și E-uri transpirate bine din cauza lipsei la bord a frigiderelor.
Prin vânzarea unui avion cu cat mai multe locuri față de varianta standard se cresc greutățile avionului și consumul, si scad performanțele acestuia.
De aceea rolul autorităților aeronautice este vital dar din păcate acestea intervin serios abia după petrecerea unor catastrofe. Uitați-vă doar câte interdicții a dictat FAA (Autoritatea Aeronautică Americană) împotriva constructorului american Boeing pentru defectele descoperite la avioanele B737 MAX dar abia după cele două catastrofe petrecute cu aceste avioane.
Un alt drept universal este cel la apă și până și în amărâta noastră de Constituție violată de tot felul de vagabonti politici, se prevede acest drept. Doar ca la bordul avioanelor low cost apa este pe bani, doar 5 euro o sticluță de 250 mililitri, așa ca ce te faci dacă ai de stat șase sau șapte ore în avion acolo unde corpul se deshidratează mai tare decât la sol, cișmele publice nu sunt montate ca pe stradă si apa de la toalete se duce val vârtej când sunt la bord peste două sute de pasageri.
Oare cum vi se pare ideea de a plăti pentru folosirea toaletei la bord, idee avută de celebrul O’Leary, bossul de la RYANAIR ?
Sau cea cu introducerea de locuri în picioare la bordul avioanelor, alta idee incalificabilă a aceluiași personaj?
Această idee se bazează tocmai pe lipsa acută de legiferare în domeniu pentru ca nicăieri nu scrie care trebuie să fie distanța standard intre scaune. Și ca să înțelegem mai bine de ce tot insistăm pe aceste distanțe între scaune va rog să căutați pe internet scene filmate în interiorul avioanelor în care s-au produs evacuări de urgență din diverse motive! Recomand strict ca cei slabi de inimă să nu vadă aceste scene șocante și dramatice!
În lupta pentru supraviețuire pasagerii nu mai țin cont de nimic și se dau lupte grele la propriu pentru ieșirea din avion.
Și nu uitați ca timpul alocat pentru evacuarea oricărui tip de avion de pasageri indiferent de numărul lor este de doar 90 de secunde!
Toate companiile sunt obligate să facă periodic antrenamente de evacuare de urgență în care să se exerseze procedurile standardizate doar ca “pasagerii” sunt de fapt piloți și însoțitori de bord care știu ce trebuie să facă, sunt familiarizați cu interioarele și ieșirile de urgență etc !!
Cazul pilotilor companiei spaniole low cost Vueling, care au plecat primii din avion de frica unui posibil incendiu datorat scurgerilor de petrol în timpul alimentării avionului cu pasageri la bord a șocat întreaga lume, și ne arată multe lucruri rele. Pentru ca din dorința comercială de a se reduce timpul de turn-around ( timp necesar efectuarii operațiunilor de debarcare/îmbarcare a pasagerilor, de curățenie și realimentare a avionului, etc) operațiunile de îmbarcare/debarcare și realimentare se desfășoară concomitent. În cazul unui accident sau incident pe timpul alimentării cu petrol care s-a necesite evacuarea pasagerilor începe circul la propriu. Pentru ca până se dă alarma de jos în cockpit, se verifică situația și se dă comanda de evacuare, încep pasagerii să realizeze situația și să înceapă evacuarea mulți încercând să ia și gențile și papornitele din dotare etc trece timpul și toate acestea pentru circa 5-10 minute în plus!
Concluzionând un pic ar trebui creat și înregistrat în mod oficial un ONG care să se ocupe tocmai de aceste aspecte ale drepturilor pasagerilor și nu de mofturile lor nejustificate! Deasemenea stabilirea unor protocoale minime general valabile care să asigure siguranța și securitatea zborului dar și un minim confort pasagerilor și echipajelor INFOCONS își face treaba de a informa dar oare noi pasagerii ne informăm cu adevărat ? Putem noi cei mulț, să ne apărăm drepturile, dar mai ales putem să gândim decent și serios la această problemă ?
de Cezar Osiceanu
