17 paneluri și sesiuni keynote, peste 70 de specialiști naționali și internaționali discută la Târgu Jiu despre moștenirea brâncușiană și despre influența sa în artă, filosofie, științe și fotografie – InfoCons te informează !
În panelurile Filosofia Formei-Trupul, respectiv Filosofia Formei-Spiritul, moderate de istoricul de artă londonez Jonathan Vernon, au fost abordate teme foarte interesante. Tatiana Patrone, profesoară, șefa Departamentului de Filosofie și Religie al Ithaca College din New York a vorbit despre Filosofia neoclasica a simplității: Winckelman, Brâncuși și Michelangelo.
”Sculptura lui Brâncuși urmărește esența lucrurilor prin simplificarea formelor și perfecțiunea conturului. Pentru Brâncuși, creația artistică presupune bucurie și curiozitatea copilului care descoperă lumea. Simplitatea sa reflectă atât o sensibilitate neoclasică, cât și propria viziune artistică”- a afirmat reputata profesoară americană.
Reputata artistă vizuală Mirela Trăistaru, cu lucrări expuse în galerii de artă din întreaga lume a vorbit publicului despre Geometrie si ritual în costumele lui Brâncuși și în costumele indigene.
”Brâncuși a creat costume pentru dansatoarea Lizica Codreanu, fotografiind-o în atelierul său. Costumele geometrice transformă corpul într-o formă sculpturală. Prin dans, sculptura statică devine o formă dinamică, aflată în mișcare.Atelierul lui Brâncuși devine un spațiu de întâlnire între sculptură, dans, muzică și fotografie. Costumul nu doar îmbracă trupul, ci îi transformă forma și mișcarea”- a precizat Mirela Trăistaru
Cercetătorul Bogdan Lepădatu in pledoaria sa a precizat că” În Coloana fără sfârșit, repetarea modulelor geometrice transformă o structură materială limitată într-o expresie a eternității și a continuității infinite.
Forma geometrică devine un limbaj al absolutului. Brâncuși renunță la reproducerea fidelă a realității și construiește forme esențializate, capabile să exprime principii universale.
Materia devine un instrument al cunoașterii. Prin sculptura directă, artistul transformă proprietățile materialului într-o expresie a unei realități care depășește simpla aparență fizică”
Profesoara Mirela Clopoțel a vorbit despre Poezia sculpturii lui Brâncuși, materia formei și cunoașterea esenței:
”Reducerea formei amplifică bogăția sensului. Brâncuși elimină detaliile descriptive, dar păstrează esența expresivă a obiectului, deschizând noi posibilități de interpretare. În fața sculpturii lui Brâncuși, ezitarea și emoția stimulează imaginația și deschid calea spre cunoaștere. Forma esențializată capătă valoare expresivă fără a pierde legătura cu materia. Sculptura nu reproduce realitatea, ci o reconstruiește. Forma artistică nu este o simplă copie a lumii, ci o transformare a acesteia prin volum, lumină, material și proporție. Materia nu limitează spiritul, ci îi permite să se manifeste. Marmura, lemnul, piatra și bronzul contribuie la identitatea operei, fiecare având propriile posibilități expresive”
Mihaela Cătălina Tarcăoanu, profesor doctor în stiințe umaniste consideră că: ”Brâncuși nu doar reprezintă sensul, ci îl creează. Opera sa nu reproduce realitatea, ci construiește un univers artistic autonom, în care forma și sensul se constituie împreună. Sensul nu precedă forma, ci se naște prin ea. Sculptura nu ilustrează o idee deja existentă, ci generează semnificații prin organizarea materiei și prin experiența privitorului. Privitorul participă la crearea sensului artistic. Opera nu se reduce la ceea ce reprezintă sau la materialul din care este realizată, ci trebuie înțeleasă prin experiența și interpretarea pe care le provoacă.
Dezbaterea despre rețelele avangardei si atelierul parizian, moderată de cunoscutul istoric, critic de artă și muzeograf român, Cătălin Davidescu. Acesta a introdus tema făcând o prezentare despre George Teodorescu, discipol al lui Brâncuși, influențat de viziunea acestuia asupra sculpturii și de simplificarea formelor. Plecarea în Argentina și dificultățile întâmpinate l-au determinat să-și dorească întoarcerea în Franța, cu ajutorul maestrului. Corespondența dintre cei doi dezvăluie o relație artistică și umană deosebită.
Ioana Dumitrescu consideră în interventia sa că” prin dematerializarea obiectului artistic Brâncuși și artiștii de avangardă au transformat relația dintre obiect și semnificația sa. Sculptura nu mai trebuie să imite natura, ci să transmită o idee esențială. Deși păstrează materialitatea obiectului, Brâncuși îi simplifică forma pentru a-i evidenția esența”
Muzeologul Lucian Rogneanu a insistat pe ideea că ” Înțelegerea artei este influențată de bariere temporale, culturale și de nivelul de pregătire al privitorului. În sculptura lui Brâncuși, accentul cade pe armonia formelor și a volumelor, nu pe imitarea fidelă a naturi”
Dr. Valentina Bartalesi specialist în estetica, critica și istoria artei, cu studii aprofundate in opera lui Brâncuși, in prezentarea sa a afirmat că întâlnirea sa cu creațile lui Brâncuși a contribuit la înțelegerea esenței artei moderne și la dezvoltarea limbajului artistic.
”Opera lui Brâncuși poate crea un prezent artistic autonom, care nu mai este legat strict de trecut și viitor. Brâncuși urmărește o unitate armonioasă a formei, reducând detaliile pentru a ajunge la esență. Relația dintre structura obiectului și aspectul său exterior este esențială pentru înțelegerea sculpturii sale.Sculpturile lui Brâncuși pot fi interpretate în mai multe moduri, oscilând între realitate, iluzie și abstractizare”
Dr. Stefano Agresti, istoric de artă si cercetător italian, a făcut o prezentare exceptională despre Jean Tinguely și prezența lui Constantin Brâncuși în Hommage à Marcel Duchamp
”Opera lui Brâncuși devine un punct de plecare pentru noi interpretări și creații artistice.Brâncuși urmărește forme esențializate și volume compacte, în timp ce Tinguely evidențiază structura și scheletul volumelor. Verticalitatea în opera Bird in Space sugerează ascensiunea către cer și mișcarea ascendentă. Lucrarea Baluba de Tinguely face referire la mișcare, dans, libertate și memoria colectivă iar Brâncuși transformă soclul într-o parte integrantă a operei, nu doar într-un suport iar Tinguely reinterpretează această funcție. Opera artistică se află, astfel, într-o permanentă tensiune între stabilitate și schimbare, obiect și mișcare, trecut și prezent.
Dezbaterile au continuat cu panelul ”Dincolo de sculptură: desenele și fotografiiile” , moderat de Eduard Enache, curatorul expoziției vernisată cu prilejul acestei conferinte internationale
Acesta a afirmat că ”Spațiul atelierului era într-un flux constant, nicio aranjare nu era permanentă și piesele erau mutate mereu de pe un suport pe altul.Brâncuși folosea fotografia ca pe un instrument de a sculpta direct cu ajutorul luminii. Artistul nu făcea nicio distincție între sculptură și soclul ei; soclurile erau privite și fotografiate ca opere de artă autonome. În timp ce atelierul fizic a rămas blocat într-o formă finală, fotografiile păstrează vie relația fluidă și mișcarea dintre coloane, socluri și figuri”.
Cercetătorul Isaac Linder a vorbit despre litere în metamorfoză și semnificația lor pentru Brâncuși, precizând că Brâncuși a fost invitat să facă portretul lui James Joyce, după ce Picasso a refuzat.
Emma Kerr, specialistă in istoria artei a vorbit despre rolul esential al fotografiei in opera lui Brancusi.
”Fotografia a eliberat sculptura din starea ei solidă, statică și impenetrabilă. Ea a permis „dematerializarea” obiectelor, transformându-le în substanțe mobile și oferindu-le viață. Brâncuși s–a jucat experimental cu lumina (fotografii supraexpuse, subexpuse sau realizate noaptea), surprinzând sculpturile ca pe o „materie incandescentă” care își schimbă formele în funcție de razele soarelui, de exemplu, reflexiile perfecte, umbrele eliptice, transcriu limbajul unic al fiecărui material, oferind privitorului o experiență intimă, ca și cum ar împărtăși viziunea directă a creatorului.”
În anul 1914, la Paris, Brâncuși s-a împrietenit cu fotografi de avangardă precum Alfred Stieglitz și Man Ray, care au contribuit direct la recunoașterea fotografiei ca formă de artă și l-au impulsionat pe sculptor să experimenteze cu fotografiile nocturne. Deși Brâncuși recunoștea valoarea estetică a muncii lor și spunea că realizau imagini frumoase, el a refuzat ca aceștia să îi mai pozeze operele, considerând că abordarea lor nu era cu adevărat reprezentativă pentru esența sculpturilor sale.
Semnat : Biroul de presă – Centrul Brâncuși
